Primarul Vitali Kliciko a limitat circulația pe unele poduri, lăsând să treacă numai transportul public - autobuze, troleibuze și garnituri de metrou. Unul dintre podurile avariate a fost închis complet.
Locuitori ai Kievului au spus corespondenților serviciului ucrainean al RFE/RL (Europa Liberă) că drumul spre serviciu peste Nipru, între malul vestic unde este amplasată și partea istorică a orașului și cel estic unde se află mari cartiere de locuit, le ia dimineața aproape patru ore.
Mulți trebuie să se trezească mai devreme, după ce și așa nu au dormit foarte bine din cauza alertelor antiaeriene din cursul nopții, iar diminețile și serile devin, în cuvintele unei femei, „adevărate aventuri”, când nu știi când vei ajunge la munca sau cum te vei putea întoarce acasă.
Mașini blocate pe un pod din Kiev, în urma unui atac rusesc în luna octombrie
Bombardarea podurilor din Kiev nu are niciun sens din punctul de vedere al evoluțiilor de pe front – Ucraina nu le folosește pentru efortul de război din estul țării.
Așa încât, ceea ce face Rusia prin bombardarea podurilor din capitală, combinată cu lovirea rețelelor electrice și centralelor termice din întreaga țară, este o nouă tentativă de a aduce populația Ucrainei în pragul disperării înaintea iernii, spun autoritățile ucrainene.
Pentru a asigura căile de comunicare peste Nipru, ucrainenii au început în octombrie construcția a 21 de puncte alternative de traversare, inclusiv poduri de pontoane.
Dar unii locuitori ai Kievului spun că autoritățile municipale trebuiau să facă mai mult pentru a anticipa posibilele blocaje la traversarea fluviului.
„În timp de război, nici măcar nu au prevăzut că s-ar putea ajunge într-o asemenea situație”, a spus o locuitoare, adăugând: „Este foarte trist și este o bilă neagră pentru primarul nostru.”
Soluții simple nu există însă. Lat, dar nu foarte adânc, Niprul îngheață frecvent iarna, ceea ce complică și mai mult calculele inginerești.
Deși există multe poduri peste fluviu, accesul rutier până la malurile râului este limitat, cauzând ambuteiaje la intrările și ieșirile de pe poduri.
Una dintre alternative - podurile plutitoare de pontoane pentru preluarea traficului - necesită amenajarea unor rambleuri pe maluri, de care să fie ancorate.
Primele lucrări au început, însă curenții fluviului au spălat deja o parte din nisipul și anrocamentele depuse, spune Anna Miniukova, inginer specializat în poduri și tuneluri de transport.
„Asta se întâmplă deoarece lucrările se fac fără un proiect tehnic propriu-zis, printr-o procedură simplificată, în încercarea de a grăbi lucrurile”, explică ea.
Ea crede că termenele anunțate - două-trei luni, cu cea mai recentă estimare că circulația ar putea începe în februarie - sunt nerealiste „mai ales că o parte dintre materialele necesare sunt aduse din străinătate”.
Angajați ai serviciilor comunale repară un pod din Kiev închis complet circulației în urma atacurilor cu rachete, pe 17 noiembrie 2026
O altă soluție examinată de autorități este aducerea unei flote de nave rapide cu aripi portante (hidroglisoare), care să transporte pasagerii de pe un mal pe altul.
La fel ca în cazul pontoanelor, însă, un asemenea plan ar presupune construirea unei infrastructuri noi – punți de acostare și drumuri de acces, de pildă. În plus, asemenea ambarcațiuni cu o capacitate de aproximativ 80 de pasageri ar putea prelua doar o mică parte din traficul actual de pe poduri.
Navele cu aripi portante de concepție sovietică sunt totodată mari consumatoare de carburant și pot dezvolta viteză doar atunci când se ridică deasupra apei pe „aripile” subacvatice, explică expertul în mobilitate și transporturi Dmitro Bespalov.
„Deși aceste nave se pot ridica pe aripi și pot prinde viteză, consumul de combustibil crește atât de mult încât costurile devin exorbitante”, spune el. „S-ar putea să mă înșel, dar îmi amintesc o cifră de circa 120 de litri de motorină pe oră”.
Pe deasupra sau pe dedesubt?
Mai există și varianta unor tuneluri pe sub Nipru.
Vasta rețea de metrou a orașului, construită în perioada sovietică, are două magistrale care ajung de pe malul drept pe malul stâng, unde locuiește mai mult de jumătate din populația Kievului.
Însă garniturile de metrou de pe aceste linii traversează Niprul exclusiv pe poduri, pe deasupra apei.
Ambuteiaj la intrarea pe un pod din Kiev, cauzat de un atac rusesc, pe 17 noiembrie
Au fost identificate deja cinci posibile amplasamente pentru tuneluri, iar o companie americană al cărei nume nu a fost făcut public și-a exprimat în discuții cu oficiali ucraineni interesul să participe la construcții.
Dincolo de costuri, marea problemă a unui tunel este timpul: proiectarea, lucrările inginerești și construcția propriu-zisă ar dura ani de zile până la darea în folosință.
„În cele mai bune condiții posibile, construcția ar dura între trei și șase ani și asta presupunând o finanțare constantă, bine planificată, și o situație de securitate stabilă”, spune Vitalii Selik, cofondator al organizației caritabile „Smylyvi Vidnovliuvaty” („Îndrăznește să reconstruiești”), care sprijină refacerea comunităților devastate de război.
„Construirea unui tunel ar presupune două șantiere uriașe pe ambele maluri ale Niprului, suficient de mari încât să se vadă din spațiu. Ce muncitor civil ar vrea să lucreze pe un șantier aflat permanent sub tirul rachetelor?”, se întreabă activistul.
Pentru expertul în mobilitate și transporturi Dmitro Bespalov, asemenea discuții ar avea sens numai dacă sunt „o stratagemă militară, menită să deruteze inamicul”.
„Dar un proiect de tunel nu are nicio legătură cu rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm aici și acum. În Europa Centrală, durata obișnuită pentru construirea unui tunel este între cinci și zece ani”, spune specialistul.
Pasageri urcând și coborând dintr-un troleibuz, pe un pod peste Nipru cu circulația limitată la transportul public, pe 18 noiembrie
Descurajați de traficul blocat și de aglomerația din metrou și autobuze, mulți locuitori ai Kievului au început pur și simplu să traverseze podurile pe jos, economisind, în unele cazuri, timp prețios.
Un bărbat care s-a prezentat drept Serhii spune că își caută un nou loc de muncă în cartierele de pe malul estic, pentru a nu mai fi nevoit să traverseze fluviul zilnic.
„Nu vreau să spun vorbe urâte, dar îl cam pomenesc în gând pe Putin”, spune el, referindu-se la președintele rus.
Un alt bărbat, care se întorcea pe jos de la serviciu, a spus Europei Libere că, dacă iarna va fi suficient de geroasă, are o altă soluție: „Iau doi câini husky de la un adăpost și fac rost de un ham de sanie – o să trec Niprul cu ei”.
Traducere și adaptare de Alexandru Eftode
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.