491 de zile singur pe poziție
Pentru a-l scoate din zona de luptă, militarii ucraineni au pus la punct o operațiune neobișnuită, folosind o dronă de mare capacitate. Militarii Brigăzii 92, împreună cu producătorii de la Gurzuf Defence, au modificat un hexacopter greu și au efectuat teste preliminare.
Cum nu puteau comunica vocal cu militarul rănit, cu o zi înainte de operațiune i-au trimis o înregistrare video cu instrucțiuni despre cum să se fixeze pe dronă.
Hexacopterul trebuia să-l transporte pe o distanță de peste 15 kilometri, în timp ce în aer continuau luptele, iar comunicațiile erau bruiate.
Zborul a fost protejat de militari ucraineni din mai multe unități. La planificarea operațiunii au participat și artileria, trupele de război electronic și apărarea antiaeriană.
În cele din urmă, operatorul dronei a reușit să-l evacueze pe militar de pe poziție.
Konstantin Vlasenko, în vârstă de 49 de ani, a fost dus la un spital din Harkov, unde se află în prezent la tratament. Înainte de invazia rusă la scară largă, lucra ca șofer de BelAZ într-o carieră și locuia la Krivoi Rog. S-a înrolat ca voluntar, plecând de la întreprinderea unde lucra, după ce colegii săi au început să primească ordine de mobilizare.
Jurnaliștii Reuters au stat de vorbă cu el în spital. În timpul luptelor, Vlasenko a fost grav rănit și și-a pierdut ambele picioare. Pentru a supraviețui, a fost nevoit să-și amputeze singur unul dintre ele.
„Eu deja mă îngropasem. Înțelegeți și voi: să stai practic singur 491 de zile”, spune militarul.
„Vuietul salvării”
Konstantin povestește că hexacopterul uriaș care venise să-l evacueze a aterizat lângă poziția sa cu un zgomot asurzitor. După un an și jumătate de așteptare chinuitoare, acel sunet l-a bucurat însă enorm.
„Era ca și cum ar fi aterizat un elicopter. Un huruit puternic! Sunetul ăsta va rămâne cu mine până la sfârșitul vieții – vuietul salvării. Parcă avea și un gust... Nu pot să explic, dar există gustul ăsta. E pur și simplu incredibil”.
„Nu mi-a fost frică să zbor, nu mi-a fost frică să cad în pădure. Dar dacă aș fi căzut în apă, de asta mi-ar fi fost frică. Nu știu să înot”, mărturisește militarul.
Your browser doesn’t support HTML5
Evacuat cu hexacopterul: un militar ucrainean rănit, care a rezistat 491 de zile, scos cu drona dintre ruși
Când drona a aterizat, militarii ucraineni au venit în fugă să-l scoată.
„Elicele au început să încetinească, au venit băieții și au început să mă scoată. Le-am spus: «Singur, singur!». Am ieșit singur și am pornit în patru labe. Ei alergau după mine”.
Konstantin se deplasează acum prin spital într-un scaun cu rotile. Și-a pierdut tălpile picioarelor și o parte din gambe.
După ce camaradul său a fost ucis, alți militari au încercat să ajungă la el, dar au fost omorâți în atacurile rusești.
„Au fost militari care au pornit spre mine... și nu au mai ajuns”, spune Konstantin, apoi se oprește, adunându-și puterile pentru a continua. „Ei sunt eroi”.
„Nu mai voiam să vină nimeni. Știam că soarta războiului se va decide – într-o direcție sau în alta. Dar numai să nu vină alții să ne înlocuiască, să nu moară și ei. Cu toate acestea, au mai murit doi oameni, care au pornit să-i recupereze pe camarazii mei, deja morți, să le ia trupurile... Atunci am înțeles că, pentru mine, acesta avea să fie, cu siguranță, un moment decisiv. Că nimeni nu va mai ajunge până aici”.
În tot acest timp, Konstantin primea apă, mâncare și haine groase cu ajutorul dronelor care îi parașutau provizii.
„Băieții mă răsfățau”, spune el zâmbind în timpul unui interviu acordat jurnalistului Iuri Butusov.
Camarazii îi trimiteau ciocolată, ceai și țigări. Când a primit un colet de la soția sa, militarii l-au reambalat astfel încât să poată fi transportat cu drona, apoi i l-au trimis pe poziție. Printre lucrurile din colet se afla și romanul „Străinul”, de Stephen King, pe care Konstantin a început să-l citească și care i-a ținut companie în zilele petrecute în adăpost.
În fiecare oră lua legătura cu camarazii săi și le povestea ce vede în jur. Chiar și în acele condiții, continua să-și îndeplinească misiunea militară.
Dronele rusești ajungeau și ele la poziția sa și îl atacau pe ultimul militar ucrainean rămas acolo.
„Am ridicat capul și am văzut o «pasăre» [dronă] inamică. A lansat o bombă. Schijele m-a lovit în picior și în gât. Totul s-a albit în fața ochilor... Instinctul de supraviețuire m-a făcut să mă târăsc înapoi, în adăpost. Schija mi-a străpuns gâtul și a ieșit prin partea cealaltă. O alta mi-a rămas în picior”.
Și-a amputat singur piciorul pentru a supraviețui
Până atunci, Konstantin își pierduse deja laba piciorului stâng, din cauza unei răni care s-a infectat și s-a transformat în gangrenă. Țesuturile s-au necrozat și aceasta s-a desprins. Celălalt picior și l-a amputat singur, a povestit el pentru Reuters.
„Trebuia să-l amputez, pentru că mă ținea în loc, iar osul ieșea tot mai mult în afară. Piciorul ăsta deja mă împiedica. Nu mai putea fi salvat și am decis să-l tai. L-am tăiat, am aplicat un garou și imediat un bandaj. Am slăbit puțin garoul, pentru că sângerarea se oprise – și așa am rămas fără ambele picioare. Am rămas pe poziție fără picioare”.
„Nu știu cum de nu am făcut septicemie, nici medicii nu știu. Din medicamente aveam betadină și antiinflamatoare, iar mai târziu am cerut doar analgezice”, i-a povestit Vlasenko jurnalistului Iuri Butusov.
Militarul a trebuit să aștepte salvarea într-un adăpost minuscul, amenajat în locul unei clădiri complet distruse.
„Inamicul credea că mă eliminase și pe mine. Totul era deja distrus. Abia încăpeam acolo: stăteam întins într-un spațiu care avea poate un metru și 60 de centimetri lungime și vreo 80 de centimetri lățime. Așa am trăit acolo până pe 4 octombrie, când am fost evacuat”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.