S-a apropiat de un alt satelit — unul înregistrat în Statele Unite, operat de o companie finlandeză și care furnizează informații, printre altele, Ucrainei.
Cât de aproape?
Conform mai multor estimări, la 200 de metri. Poate chiar mai puțin.
„Este o acțiune provocatoare. Tipică pentru genul de lucruri pe care le face Rusia.”
Incidentul a atras atenția — atât a observatorilor amatori de sateliți, cât și a companiilor comerciale, fără a mai menționa agențiile de informații occidentale — într-un mod nemaiîntâlnit de multă vreme.
Este, de asemenea, cel mai recent episod dintr-o serie de acțiuni din ce în ce mai intense care implică nu doar Rusia, ci și Statele Unite, China și alte națiuni cu programe spațiale și capacități de lansare a sateliților, alimentând temerile privind o cursă a înarmărilor în spațiu.
Sau, și mai rău: un război spațial.
„Nu a fost o conjuncție obișnuită sau o simplă întâlnire întâmplătoare”, a declarat LeoLabs, o companie specializată în informații aerospațiale, pe 19 octombrie. „Comportamentul este caracteristic unor operațiuni sofisticate de întâlnire și apropiere.”
„Noutatea constă în faptul că nu cred că a mai existat vreodată o apropiere atât de strânsă care să nu fi fost coordonată” între acești doi sateliți, a declarat Victoria Samson, analist spațial la Secure World Foundation, un think tank din Washington.
„Rusia ar putea efectua această apropiere pentru a interfera cu transmisia satelitului finlandez, pentru a-l bruia, pentru a asculta ceea ce ascultă acesta, pentru a-l intimida sau chiar, eventual, pentru a-i provoca daune fizice”, a spus ea.
„Aș spune că acest incident este perceput ca fiind îngrijorător și agresiv, cu potențiale intenții ostile”, a declarat Douglas Loverro, fost înalt funcționar în domeniul politicii spațiale la NASA și la Departamentul Apărării al SUA.
„Dacă informația este corectă, 150 de metri reprezintă o apropiere excepțional de mare și este puțin probabil să fie o manevră operațională de rutină”, a spus Bruce McClintock, un general de brigadă în rezervă al Forțelor Aeriene, care este acum cercetător în domeniul politicii spațiale la RAND Corporation. Aceasta „este o preocupare legitimă privind siguranța și securitatea, dar nu ar trebui considerată automat ca un atac sau o dovadă a intenției ostile”.
Traiectorii anterioare
În timpul cursei spațiale din perioada Războiului Rece, atât Moscova, cât și Washingtonul au amplasat arme pe orbită, testând și detonând dispozitive nucleare, dintre care unele au provocat haos în comunicațiile prin satelit. Aceste detonări reciproce au deschis calea către Tratatul privind spațiul cosmic din 1967, care a interzis definitiv amplasarea armelor atomice în spațiu.
Tratatul nu interzicea războiul antisatelit, adică dezvoltarea și utilizarea de tehnologii menite să perturbe sau să distrugă dispozitivele aflate pe orbită ale altor țări. Potrivit Fundației Secure World, țările respective au efectuat cel puțin 50 de teste antisatelit în timpul Războiului Rece.
În anii 1980, armata americană a testat rachete lansate de avioane cu reacție, menite să lovească sateliții aflați pe orbită. Rezultatul a fost însă apariția unor nori de șrapnel care s-au împrăștiat în jurul planetei la viteze potențial letale. Congresul a anulat programul.
În 2007, China a folosit o rachetă lansată de la sol pentru a distruge un satelit meteorologic vechi, aflat la o altitudine de aproximativ 865 de kilometri. Potrivit Uniunii Oamenilor de Știință Preocupați, acest eveniment „a generat mai multe resturi spațiale persistente decât orice alt eveniment din spațiu”.
„Nu a fost vorba de o conjuncție obișnuită.”
Un an mai târziu, armata americană a folosit sistemul său de apărare antirachetă Aegis, amplasat pe nave, pentru a distruge un satelit care nu mai era operațional. În acel caz, distrugerea satelitului a avut loc la o altitudine mai mică, iar resturile rezultate au rămas pe orbită doar pentru o perioadă scurtă de timp.
În 2019, India a surprins comunitatea spațială mondială prin efectuarea propriului test antisatelit. Obiectul respectiv a fost distrus la o altitudine de aproximativ 282 de kilometri deasupra Pământului, într-un mod care, potrivit experților, a redus la minimum durata de viață sau întinderea unui nor de resturi orbitale.
În decembrie 2020, Rusia a testat o rachetă care a distrus un satelit militar scos din funcțiune — fapt care a dus la formarea unui nor de resturi care, ulterior, a pus în pericol Stația Spațială Internațională.
Oficialii americani afirmă că Rusia pare să fi testat, de asemenea, sateliți de tip „păpuși rusești”: obiecte concepute pentru a găzdui sateliți mai mici, care sunt apoi lansați din orbită.
În luna aprilie a acestui an, Rusia a lansat șase sateliți pe o orbită terestră joasă de la baza de lansare Plesețk, situată în nordul țării.
O lună mai târziu, potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, cinci dintre ei au efectuat manevre care le-au oferit posibilitatea de a intercepta un alt obiect: un satelit comercial, cu caracter non-militar, operat de ICEYE, o companie finlandeză care furnizează „informații din spațiu către Ucraina”.
Satelitul respectiv, denumit ICEYE-X36, este echipat cu un radar cu apertură sintetică, o tehnologie care permite obținerea unor imagini terestre mai detaliate și care poate fi utilizată atât ziua, cât și noaptea, chiar și pe timp înnorat. Într-un comunicat publicat în luna mai, Forța Spațială a SUA a declarat că sateliții ruși se aflau în apropierea unui „satelit radar comercial occidental utilizat de Ucraina pentru culegerea de informații prin imagini”, fără a-l identifica însă.
Într-o declarație acordată RFE/RL pe 19 octombrie, ICEYE, cu sediul în Espoo, Finlanda, a afirmat: „Suntem la curent cu situația și o urmărim cu atenție.”
La sfârșitul săptămânii trecute, unul dintre sateliții militari ruși, Kosmos-2612, a început să se apropie de ICEYE-X36, potrivit datelor furnizate de serviciile de urmărire a sateliților.
Apoi, în weekend, Kosmos-2612 s-a apropiat și mai mult.
Foarte mult.
Generalul-maior Michael Traut, șeful comandamentului spațial german, a spus că nava spațială rusă a urmărit satelitul ICEYE.
„Este rezonabil să considerăm o apropiere neanunțată ca fiind îngrijorătoare și potențial escaladantă”, a spus McClintock, „dar simpla proximitate nu dovedește o intenție ostilă sau un atac iminent”.
„Deși intenția din spatele comportamentului navei Kosmos-2612 rămâne incertă, natura deliberată a activității, combustibilul necesar pentru desfășurarea acesteia și apropierea de un satelit comercial occidental de imagistică conferă evenimentului o importanță strategică”, a declarat LeoLabs.
„E provocare”
Luna trecută, Statele Unite au provocat uimire cu un anunț neașteptat: Washingtonul a desfășurat, de fapt, arme reale în spațiu — „arme de control spațial aflate pe orbită, capabile să apere Forța Comună împotriva acțiunilor ostile ale adversarilor”, cum a declarat secretarul Forțelor Aeriene ale SUA în cadrul unei conferințe organizate la Washington.
Pentru cei care urmăresc de mult evoluțiile din domeniul spațial, acel anunț nu a făcut decât să confirme public ceea ce era deja evident de ceva vreme.
„Statele Unite nu au transformat brusc spațiul într-un teatru de operațiuni militare prin simplul fapt că au recunoscut că dețin aceste capacități”, a scris Mallory Stewart, fost secretar de rang înalt pentru controlul armamentului în cadrul Departamentului de Stat al SUA. „O cursă a înarmării în spațiu este în desfășurare de ani de zile.”
În funcție de ce se va întâmpla în continuare cu Kosmos-2612 — în cazul în care se va întâmpla ceva cu satelitul operat de Finlanda — ar putea exista motive pentru depunerea unei plângeri oficiale în temeiul Tratatului privind spațiul cosmic.
Cu toate acestea, acest lucru ar duce doar la consultări cu Rusia, a afirmat Scott Pace, directorul Institutului de Politică Spațială de la Universitatea George Washington.
„Finlanda ar trebui să decidă cu privire la orice răspuns ulterior, cum ar fi [represaliile] sau măsurile de răzbunare”, a spus el. „Astfel de acțiuni s-ar putea să se limiteze sau nu la domeniul spațial.”
„Nu este o încălcare a Tratatului privind spațiul cosmic, cu excepția cazului în care susții că Rusia nu acționează cu «atenția cuvenită» în această privință”, a spus Samson. „Cu toate acestea, noțiunea de «atenție cuvenită» nu a fost niciodată definită și nicio țară nu a acuzat vreodată o altă țară că nu ar acționa în acest mod.”
„Desigur, este un gest provocator”, a spus Loverro. „Dar îl consider tipic pentru genul de acțiuni pe care Rusia le întreprinde pentru a testa limitele de toleranță și hotărârea adversarului. Învață foarte multe din reacția noastră.”
„Vor ataca satelitul în mod cinetic? Poate. Asta ar încălca, desigur, tratatul”, a spus el. „Dar, desigur, și invadarea Ucrainei a încălcat zeci de tratate.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.