Paval Hadzinski merge la Biserica Sfântul Rochus de când se știe, iar un strămoș de-al său, care a trăit în secolul al XIX-lea, a fost înmormântat în cimitirul catolic de lângă lăcașul de cult, într-un cartier central al orașului Minsk numit Zalataia Horka, sau Dealul de Aur.
Hadzinski, în vârstă de 41 de ani, își amintește de perioada în care lângă biserică a fost amenajat un loc de joacă, iar enoriașii sperau că următorul pas va fi amenajarea unei grădini: un spațiu verde plăcut în mijlocul orașului. Acum, o mare parte din cimitir este ocupată de un șantier. Acesta a rămas în mare parte intact, deși, în perioada sovietică, unele porțiuni au fost amenajate sau distruse.
Guvernul liderului autoritar Aleksandr Lukașenko a păstrat o discreție totală în privința acestui amplasament. În vara anului 2025, imaginile din satelit arătau o groapă de construcție de mari dimensiuni, iar în februarie 2026 era deja vizibilă structura de rezistență a unei clădiri. În unele documente oficiale, aceasta este menționată succint drept „clădire multifuncțională”, în timp ce în altele nu apare deloc.
După ce a obținut documentația tehnică a proiectului și a discutat cu mai multe persoane implicate, Serviciul belarus al RFE/RL a aflat că statul a ales terenul fostului cimitir Zalataia Horka pentru construirea unui amplu complex al Academiei de Securitate Națională, destinat KGB-ului, așa cum este încă numită principala agenție de securitate a țării, cunoscută pentru practicile sale represive.
Mai mult, RFE/RL a constatat că proiectul este realizat în baza unui decret care pare să fi fost emis în secret de Lukașenko și care le permite constructorilor să ocolească o serie de prevederi legale aflate încă în vigoare, menite să protejeze astfel de situri.
Construcția are loc pe fondul persistenței presiunilor asupra Bisericii Catolice, în ciuda semnelor de dezgheț în relațiile tensionate de multă vreme dintre Polonia, predominant catolică, și Belarus, în mare parte ortodoxă. De la începutul acestui an, cel puțin 20 de preoți catolici polonezi au primit interdicția de a-și exercita slujba sau au fost forțați să părăsească țara.
Mulți preoți polonezi au venit în Belarus pentru a contribui la refacerea vieții parohiale catolice după decenii de represiune sovietică, iar unii slujesc în comunitățile locale de zeci de ani.
„Avem un decret prezidențial”, a declarat Iulia Serada, inginer-șef al proiectului de construcție, întrebată cum a fost posibilă demararea lucrărilor în pofida legislației de protecție.
Răspunzând unor întrebări suplimentare, Serada a spus că statutul de protecție al sitului nu a fost modificat, sugerând că decretul permite derogări pentru acest proiect. Ea a afirmat că inginerii nu au prevăzut efectuarea cercetărilor arheologice, obligatorii în mod obișnuit, și că nu știa cum era gestionat pământul excavat în timpul lucrărilor.
„Pur și simplu este greșit”
Arhitecți independenți și opozanți ai guvernului au declarat că proiectul ilustrează atitudinea selectivă a statului față de respectarea legii în Belarus, unde Lukașenko a restrâns constant libertățile fundamentale și a folosit alegeri marcate de fraude pentru a-și prelungi conducerea asupra unei țări cu aproximativ nouă milioane de locuitori, de când a fost ales pentru prima dată, în 1994.
„Nici măcar nu au încercat să pretindă că respectă legea”, a declarat pentru RFE/RL un arhitect și restaurator belarus specializat în protejarea patrimoniului, care a cerut să rămână anonim din motive de securitate.
„Cel mai probabil, s-au dus direct la Lukașenko și i-au spus: «Vrem să construim aici, dar legea ne împiedică». Iar el le-a răspuns: «Nicio problemă, iată ordinul, dați-i drumul, construiți»”, a spus acesta.
O lege adoptată în 2001 interzice construcțiile capitale pe terenurile fostelor cimitire, cu excepția proiectelor memoriale și religioase. Planul zonei de protecție a sitului, aprobat de Ministerul Culturii în 2018, interzice, de asemenea, instalarea rețelelor de utilități pe terenul fostului cimitir.
„Un cimitir este un cimitir. Nimeni nu avea de gând să construiască nimic acolo”, a declarat pentru RFE/RL Ales Bialiatski, veteran al mișcării belaruse pentru drepturile omului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2022.
Bialiatski, care a petrecut ani de zile în închisoare înainte de a fi eliberat în decembrie anul trecut, în cadrul unui acord între Statele Unite și Belarus, își amintește că, în perioada în care făcea parte din comisia pentru cultură a Consiliului Municipal Minsk, în anii 1990, fostul cimitir era considerat un teren pe care nu se putea construi, deși se afla într-o zonă centrală și valoroasă a orașului.
Construirea unui centru de instruire al KGB pe acest teren „pare un gest de un cinism extrem”, a spus el, amintind de persecuțiile la care serviciile de securitate sovietice au supus Biserica Catolică, precum și de presiunile care continuă și în prezent.
„Pur și simplu este greșit.”
Biserica Ortodoxă Belarusă, dominantă în țară, este afiliată Bisericii Ortodoxe Ruse, cu sediul la Moscova, și are legături strânse cu statul.
Problemele legate de siturile de patrimoniu istoric și cultural din Belarus sunt analizate de Consiliul Republican pentru Politici Istorice, aflat în subordinea administrației lui Lukașenko.
„O mare bucurie”
Prim-adjunctul șefului Academiei Securității Naționale, Henadz Krasko, este membru al consiliului. Krasko nu a răspuns apelurilor telefonice prin care RFE/RL a solicitat un comentariu, iar Academia Securității Naționale nu a putut fi contactată.
În vara anului 2018, lângă biserică a fost deschis un mic parc cu un loc de joacă pentru copii. Preoții și enoriașii au participat la amenajarea spațiului și la întreținerea acestuia.
În octombrie același an, fostul cimitir a fost inclus într-o zonă de protecție aprobată de Ministerul Culturii, în care erau interzise construcțiile și instalarea infrastructurii subterane.
„Aceasta este o garanție că zona (...) nu va fi construită. A intrat sub protecția statului”, declara în 2019 preotul Bisericii Sfântul Rochus, Iuri Sanko, pentru Vatican News. „Este o mare bucurie că cimitirul Zalataia Horka, care nu a fost distrus în întregime în perioada sovietică, va fi păstrat.”
Bucuria nu a durat mult.
Programul de investiții al statului pentru anul 2024, aprobat de Lukașenko, includea o prevedere prin care erau alocate fonduri pentru proiectarea și studiile necesare „construirii unei clădiri multifuncționale pe străzile Zalataia Horka nr. 5 și 5A din Minsk” — un teren care cuprinde o parte substanțială a fostului cimitir.
Programul nu menționa nimic despre destinația clădirii, iar guvernul nu a făcut public acest lucru până în prezent.
În februarie-martie anul acesta, administrația raională a organizat consultări publice privind modificările planului de dezvoltare a zonei Zalataia Horka. Documentația prezentată locuitorilor prevedea însă amenajarea unei mici piețe pe terenul fostului cimitir și nu menționa deloc complexul care se afla deja în construcție de câteva luni.
Depozite de armament
BelPol, o asociație a foștilor ofițeri belaruși din serviciile de securitate, a relatat în 2023 că pe terenul cimitirului ar putea fi construită o nouă clădire a Academiei Securității Naționale, cu un cămin pentru cazarea a 150 de studenți.
Documentația de urbanism obținută de RFE/RL arată că terenul a fost alocat Academiei Securității Naționale, instituție aflată în subordinea KGB.
Într-un plan detaliat, clădirea academiei este mult mai mare decât biserica din vecinătate, iar suprafața ocupată de noua construcție crește și mai mult dacă este inclusă zona din jur, rezervată conductelor, liniilor electrice și altor elemente de infrastructură.
Documentele descriu o clădire de mari dimensiuni, alcătuită din trei secțiuni, cu o suprafață totală de aproximativ 36.000 de metri pătrați. Una dintre acestea, o „clădire academică cu cămin”, cu șase etaje, este proiectată pentru 1.250 de studenți și dispune de 627 de locuri de cazare.
Nivelul subteran al acestei secții, denumită Blocul A, este prevăzut cu un poligon de tragere de aproape 600 de metri pătrați, precum și cu depozite separate pentru păstrarea armelor, a echipamentelor de protecție împotriva radiațiilor și a agenților chimici și biologici, precum și a altor materiale de uz militar.
O aripă separată este rezervată conducerii instituției. Documentele prevăd două apartamente de serviciu, fiecare cu o suprafață totală de aproximativ 100 de metri pătrați, care includ un „birou al conducătorului”, o zonă de recepție, o cameră de relaxare și o baie cu duș.
Blocul B va include o cantină cu trei săli de mese, cu o capacitate totală de 340 de persoane, precum și un complex sportiv. Pe acoperiș sunt prevăzute piste de alergare și terenuri pentru minifotbal, baschet, volei, badminton și tenis.
Blocul C este proiectat să găzduiască o sală de sport, o piscină de 25 de metri, vestiare, dușuri și două saune.
„Rușinos”
Oficialii contactați telefonic nu au comentat nici destinația clădirii ridicate pe acest teren, nici modul în care ar fi fost gestionate eventualele rămășițe umane descoperite în timpul săpăturilor. Natalia Balotnikava, un înalt funcționar responsabil de urbanism în administrația orașului Minsk, a declarat că informațiile despre obiectiv sunt „cu acces restricționat”.
Fostul ministru al Culturii, Ruslan Harnietski, care ocupa funcția în decembrie 2024, când a fost semnat contractul pentru elaborarea documentației tehnice a proiectului, a refuzat să comenteze.
Din 2021, când guvernul de la Minsk a desemnat Serviciul belarus al RFE/RL drept o „formațiune extremistă”, acesta nu a mai primit răspunsuri oficiale la întrebările adresate autorităților.
În apelurile telefonice făcute pentru acest material, corespondentul s-a prezentat drept un locuitor al orașului. În conversația cu Harnietski, corespondentul s-a prezentat drept student la drept.
Cimitirul catolic a fost închis pentru noi înmormântări în jurul anului 1920. Enoriașul Hadzinski spune că, pe vremea când pietrele funerare încă se aflau lângă biserică, a fotografiat una despre care a aflat ulterior că era a unui preot din secolul al XIX-lea, care era strămoșul său.
„Distrugerea cimitirelor creștine este o insultă atât la adresa celor morți, cât și a celor vii”, a declarat Hadzinski. El a adăugat că parohia ar trebui informată despre soarta rămășițelor umane de pe șantier și că memoria celor îngropați acolo trebuie cinstită.
„Ar trebui să existe un memorial, iar persoanele ale căror rămășițe au fost găsite sub cupele excavatoarelor ar trebui reînhumate creștinește”, a spus el. „De aceea, ceea ce se întâmplă aici este atât de rușinos și inacceptabil.”
Adaptare de Steve Gutterman după materialul original în limba belarusă.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.