După ce a trecut în plan secund odată cu izbucnirea războiului cu Iranul, efortul diplomatic al SUA de a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina se intensifică din nou, primele discuții între SUA, Ucraina și Rusia de la începutul lunii februarie fiind programate pentru 10-11 noiembrie la Abu Dhabi.
În ajunul negocierilor, președintele SUA, Donald Trump, a declarat în cadrul emisiunii „60 Minutes” de la CBS că este de părere că „suntem foarte aproape de un acord” și că războiul „se va încheia în curând”.
Cu toate acestea, speranțele privind o evoluție decisivă în cadrul negocierilor din această săptămână sunt reduse. Iată cinci motive care explică acest lucru.
Inflexibilitatea lui Putin
Unul dintre obstacolele care stau în calea unui progres substanțial ar putea fi rezumat într-un singur cuvânt: Rusia.
Deși afirmația că Rusia ar putea pune capăt războiului într-o clipă este oarecum un truism, este totuși adevărată: președintele Vladimir Putin a lansat invazia pe scară largă în februarie 2022 și ar putea opri luptele, cel puțin, acceptând ceea ce Kievul și Occidentul au solicitat: un armistițiu care ar menține liniile frontului neschimbate.
Însă el nu a dat niciun semn că ar intenționa să facă acest lucru, iar analiștii avertizează că Moscova a folosit negocierile anterioare pentru a câștiga timp și a menține speranțele de pace, refuzând în același timp să facă concesii.
„Pentru Occident, negocierile reprezintă un mijloc de a pune capăt războiului; pentru Putin, ele reprezintă, potențial, un mijloc de a-l câștiga”, a scris Sam Greene, profesor la Institutul pentru Rusia al King's College din Londra și autor al unei cărți despre Putin, într-o postare pe blog din 8 noiembrie.
Decidenții politici occidentali trebuie să înțeleagă „diferența dintre faptul că Putin dorește negocieri și faptul că Putin dorește să negocieze”, a scris el.
Donbasul
Prin lansarea invaziei la scară largă, Putin a urmărit să subjuge Ucraina și să slăbească Occidentul, iar experții afirmă că dorința sa de a ocupa teritorii este secundară față de aceste obiective. Însă, în perspectiva negocierilor de la Abu Dhabi, unul dintre cele mai mari obstacole în calea progresului îl reprezintă o porțiune de teritoriu din regiunea Donețk - parte a Donbasului - pe care forțele Moscovei nu au reușit să o cucerească în ani de lupte extrem de sângeroase.
Kremlinul afirmă că controlul Rusiei asupra întregului Donbas este o condiție prealabilă pentru orice acord de pace, nu un subiect de negociere, și că își va continua eforturile de a prelua prin forță porțiunea rămasă, în cazul în care diplomația nu o va pune în mâinile Moscovei.
Trump părea să sugereze că un astfel de rezultat este posibil atunci când a declarat pentru CBS că războiul se va încheia „cu o Ucraină puțin diferită”, deși nu a precizat ce parte a țării ar putea fi nevoită să cedeze Kievul sau dacă se referea la formalizarea controlului Moscovei - lucru pe care Kievul îl consideră inacceptabil. Rusia deține în prezent aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, inclusiv Peninsula Crimeea, pe care a ocupat-o în 2014.
În ceea ce privește Donbasul, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a afirmat în repetate rânduri că Rusiei nu trebuie să i se cedeze teritoriile pe care forțele Kievului au reușit să le apere și nu există niciun indiciu că această poziție s-ar schimba.
Un factor suplimentar care sporește motivația Kievului este faptul că porțiunea din regiunea Donețk pe care Ucraina o mai deține reprezintă o „centură fortificată” de infrastructură defensivă, iar renunțarea la aceasta ar face Ucraina mai vulnerabilă la atacuri viitoare.
Un artilerist ucrainean din regiunea Zaporijia instalează sistemul de internet prin satelit Starlink în apropierea liniei frontului din regiunea Donețk, 16 octombrie 2026
„Un acord mare și frumos”
Trump încearcă să medieze un acord de pace încă de la începutul actualului său mandat, în ianuarie 2025, după ce a afirmat în repetate rânduri că ar putea pune capăt războiului în una sau două zile. În câteva rânduri, SUA au propus un armistițiu complet ca prim pas — o idee pe care Rusia a respins-o în mod constant, susținând că luptele se pot opri abia după încheierea unui acord de pace cuprinzător.
Pe 5 noiembrie, însă, Trump a sugerat ceva mult mai amplu: un „acord mare și frumos” care „va implica mai mult decât Ucraina”.
Ginerele său și consilierul său special, Jared Kushner, care urmează să reprezinte Statele Unite la Abu Dhabi alături de Steve Witkoff, a dezvoltat această idee într-o postare pe X, menționând „necesitatea unei arhitecturi de securitate europeană mai cuprinzătoare, care să contribuie la crearea condițiilor necesare pentru o pace durabilă”.
Kushner a dat asigurări că orice noi acorduri „trebuie să respecte pe deplin suveranitatea, integritatea teritorială și autonomia decizională a fiecărei națiuni. Fiecare țară își va păstra autoritatea asupra propriei securități și a propriilor alianțe, iar nicio țară nu va avea drept de veto asupra opțiunilor suverane ale altei țări”.
Într-o nouă postare pe X din 9 noiembrie, Kushner a declarat că, înaintea discuțiilor trilaterale, el și Witkoff se vor „întâlni cu partenerii noștri din Ucraina, UE, NATO, Germania, Franța, Regatul Unit și Italia pentru a continua consultările și coordonarea strânsă pe care le-am inițiat cu privire la securitatea europeană și viitorul Ucrainei după război.”
El a scris că „realizarea unei soluții cuprinzătoare și durabile va necesita, de asemenea, un dialog direct între Rusia și partenerii noștri europeni cu privire la măsurile de securitate mai ample care îi privesc.”
FOTO DE ARHIVĂ: Conferință de presă comună a președintelui Ucrainei, V. Zelenski, și a reprezentanților speciali ai SUA, S. Witkoff și J. Kushner, la Kiev, în septembrie 2026.
Însă declarațiile lui Trump și Kushner au declanșat semnale de alarmă la Kiev și nu numai, în parte deoarece unele dintre formulările folosite făceau ecou apelurilor de lungă durată ale Kremlinului pentru ca Rusia să aibă un cuvânt greu de spus în ceea ce privește arhitectura de securitate europeană, la câteva decenii după prăbușirea URSS.
Acest lucru a stârnit îngrijorări cu privire la faptul că Europa ar putea fi lăsată pe dinafară din dezbaterile privind propriul său viitor.
„Avem deja o arhitectură europeană de securitate”, a declarat jurnaliștilor, pe 6 noiembrie, șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, adăugând: „Pentru ca orice acord să poată fi pus în aplicare, este necesar ca Uniunea Europeană să facă parte din acesta.”
Pe 9 noiembrie, Kallas a declarat că Rusia „bombardează civili” și „se preface că negociază”, adăugând că „nu am observat nicio bunăvoință din partea Rusiei”.
În orice caz, Ucraina și UE vor fi reticente față de orice discuții care ar putea duce la excluderea Europei sau la ignorarea unor obiective pe care le consideră mai urgente, precum încetarea luptelor și asigurarea securității Ucrainei. Iar o presiune în direcția unui acord la nivel continental ar putea îngreuna realizarea unor pași mai mici către pace.
Război pe timp de iarnă
Discuțiile de la Abu Dhabi au loc la o săptămână după ce alegătorii americani au administrat partidului lui Trump o înfrângere zdrobitoare în alegerile de la jumătatea mandatului, democrații preluând controlul atât asupra Senatului, cât și asupra Camerei Reprezentanților de la republicani.
Noul Congres nu își va începe mandatul decât pe 3 ianuarie, ceea ce lasă un interval de câteva săptămâni în care Casa Albă ar putea dori să încheie un acord.
Ajungerea la un acord ar însemna însă că ceva trebuie să se schimbe. Trump ar fi putut face aluzie la ce ar putea fi acest lucru, din punctul său de vedere, sugerând că Ucraina va trebui să cedeze teritoriu.
Însă puterea Statelor Unite de a exercita presiuni asupra Kievului pentru a obține concesii majore este limitată, iar schimbarea iminentă de la Washington — precum și succesele de pe câmpul de luptă și în cadrul campaniei sale de atacuri asupra infrastructurii energetice și militare rusești — ar putea constitui motive pentru Ucraina să facă față celei ce ar putea fi cea mai grea iarnă de până acum.
Între timp, pare puțin probabil ca Rusia să se confrunte cu noi presiuni majore în acest moment, iar analiștii afirmă că Moscova va continua probabil atacurile neîncetate asupra centralelor electrice ucrainene și a altor infrastructuri vitale — precum și atacurile care provoacă victime în rândul civililor — pe parcursul iernii, în speranța de a determina Kievul să facă compromisuri în 2027.
„Nu cred că vom avea parte de pace înainte de primăvară”, a declarat analistul și autorul Mark Galeotti, stabilit în Marea Britanie, în cadrul podcastului său de la sfârșitul lunii trecute. „Cel puțin, Putin se va gândi: «Hai să mai petrecem o iarnă lovindu-i pe ucraineni.»”
Greene a scris pe blogul său că Rusia va miza pe provocarea unei ierni „dezastruoase” pentru ucraineni și că alegerile din primăvara viitoare din Franța și Germania vor submina sprijinul european acordat Kievului.
Până în mai sau iunie, „Moscova va considera probabil că poziția sa a atins punctul culminant și va încerca să-și consolideze câștigurile”, a scris el, adăugând că, în ceea ce privește discuțiile din această săptămână, „ipoteza mea de bază… este că Abu Dhabi nu va obține nimic substanțial”.
Obsesiile „istorice” ale lui Putin
Pentru a găsi indicii că Rusia nu este pregătită să facă concesii, nu trebuie decât să ne uităm la declarațiile lui Putin și ale altor oficiali în acest sens.
Un alt indiciu posibil este că delegația Moscovei la negocieri va fi condusă de Vladimir Medinski, consilier al Kremlinului, istoric și fost ministru al culturii, care a împărtășit și a modelat opiniile lui Putin cu privire la Ucraina, despre care președintele rus a afirmat în repetate rânduri că nu are dreptul la suveranitate deplină.
Vladimir Medinski, negociatorul-șef al Rusiei (arhivă)
Medinski, care a preluat revizionismul lui Putin cu privire la istoria Ucrainei și la alte chestiuni, este considerat, potrivit numeroaselor surse, ca având un rol decisiv în redactarea unui articol din iulie 2021 care, cel puțin în retrospectivă, a dezvăluit planurile lui Putin privind Ucraina cu șapte luni înainte de invazia pe scară largă.
El a condus delegația Moscovei la unele dintre rundele anterioare de negocieri cu Ucraina din ultimii doi ani, inclusiv la cea mai recentă întâlnire trilaterală, care a avut loc la Geneva în februarie, și a fost perceput la Kiev și în Occident ca un intermediar pentru repetarea cererilor rusești, dând dovadă de puțină flexibilitate în cadrul negocierilor care s-au încheiat fără progrese.
„Dacă vrei negocieri serioase, trimiți oameni serioși”, a declarat Boris Bondarev, un fost diplomat rus care a demisionat în semn de protest față de invazia Ucrainei și care locuiește în străinătate, pentru RFE/RL în 2025. „Medinski? E dintr-o echipă de amatori, de nivel secundar sau terțiar, care nu trebuie luată în serios.”
Articol realizat cu participarea lui Mike Eckel
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.