Imaginile recente din satelit ale regiunii Nagorno-Karabah și ale teritoriilor învecinate, aflate sub controlul Azerbaidjanului, surprind amploarea lucrărilor de reconstrucție desfășurate de Baku. În pofida șantierelor întinse și a noilor cartiere rezidențiale, mulți dintre localnicii strămutați în urma războaielor din regiune rămân reticenți să se întoarcă în aceste zone marcate de conflict.
Jabrayil, înainte și după: Complexe de blocuri construite în orașul Jabrayil, surprinse în noiembrie 2026 (stânga). În imaginea din august 2021, același loc era acoperit de clădiri distruse.
Ofensivele militare ale Azerbaidjanului pentru recucerirea teritoriilor controlate de forțele etnicilor armeni s-au încheiat în 2023, când Baku a preluat controlul asupra întregii regiuni. De atunci, autoritățile azere au investit aproximativ 15 miliarde de dolari în reconstrucția acestor teritorii, în cadrul programului „Marea Revenire”, destinat întoarcerii azerilor care au fugit în timpul Primului Război din Karabah, din perioada 1988-1994.
Aghdam, înainte și după: Un amplu proiect de construcție întins pe câțiva kilometri pe locul orașului Aghdam, surprins în august 2026. În februarie 2021, aici erau doar ruinele localității care avea 28.000 de locuitori înainte de Primul Război din Karabah.
Programul „Marea Întoarcere” își propunea să reinstaleze 140.000 de persoane strămutate intern în teritoriile recucerite până la sfârșitul anului 2026. Însă, pe măsură ce acest termen se apropie, Baku susține că doar 41.000 de oameni s-au întors. RFE/RL nu a putut verifica în mod independent această cifră, deoarece accesul independent al jurnaliștilor străini în zonă rămâne dificil.
Fuzuli, înainte și după: Blocuri de locuințe construite în orașul Fuzuli, fotografiate în decembrie 2025. Imaginea din noiembrie 2019 arată același loc, acoperit atunci de ruine năpădite de vegetație.
Farid Guliyev a intervievat mai mulți azeri strămutați în urma Primului Război din Karabah. Conferențiarul de științe politice de la Universitatea Americană din Dubai consideră că obiectivul autorităților de la Baku de a încuraja 140.000 de persoane strămutate intern să se întoarcă în teritoriile recucerite până la sfârșitul acestui an a fost, probabil, prea ambițios. Printre obstacole se numără prezența minelor antipersonal și antitanc în regiune, dar și o serie de factori sociali care influențează decizia oamenilor de a reveni.
Khidirli, înainte și după: Șiruri de case nou-construite în satul Khidirli, situat la poalele munților Karabah, în districtul Aghdam, fotografiate în iulie 2026. Localitatea a rămas abandonată până în august 2023.
Obiectivele stabilite nu țin pe deplin cont de cât de mult s-a schimbat viața acestor oameni în ultimele trei decenii”, a declarat Guliyev pentru RFE/RL. „Mulți dintre cei strămutați intern, în special tinerii, s-au integrat în viața urbană din Baku și din alte orașe și ar putea fi reticenți să revină.”
Înainte și după: Un sat nou-construit în districtul Aghdam din Azerbaidjan, fotografiat în august 2026. Imaginea din noiembrie 2021 arată același teritoriu, cu clădiri distruse și tranșee militare.
Aytaj Amirjanli, o femeie strămutată intern care s-a întors recent în Nagorno-Karabah, a declarat în septembrie Serviciului azer al RFE/RL că mulți dintre cei care au revenit pleacă din nou, după ce s-au confruntat cu dificultăți în găsirea unui loc de muncă.
„Refugiații și persoanele strămutate intern sunt cu toții șomeri. Cei mai mulți și-au încuiat deja casele și s-au întors la Baku”, a spus ea, adăugând: „Dacă nu am ce pune pe masă acolo, ce ar trebui să fac?”
Agali, înainte și după: Satul Agali, prezentat de autoritățile azere drept un „sat inteligent”, în districtul Zangilan, fotografiat în mai 2026. Imaginea din octombrie 2020 arată terenuri agricole și un mic grup de case, înainte de construirea noului complex rezidențial.
În plus, spune Guliyev, multe persoane strămutate intern ar putea ezita să renunțe la ajutoarele oferite de stat, inclusiv la alocația lunară pentru hrană, de aproximativ 35 de dolari de persoană.
„Întoarcerea ar putea însemna pierderea unora dintre aceste beneficii, în timp ce oportunitățile de angajare în teritoriile recucerite rămân incerte”, a explicat el.
Înainte și după: Parcul Victoriei, un memorial amenajat la Hankendi, cel mai mare din regiune, în august 2026. Imaginea din 2020 arată, în dreapta jos, conturul Catedralei Sfânta Născătoare de Dumnezeu, demolată de Azerbaidjan în aprilie 2026. Armenii numesc orașul Stepanakert.
Aproape întreaga populație de etnie armeană din Nagorno-Karabah a fugit în Armenia în septembrie 2023, după ce Baku a lansat o ofensivă militară prin care a preluat controlul asupra regiunii separatiste. Recunoscută pe plan internațional ca parte a Azerbaidjanului, aceasta era locuită, până în 2023, de aproximativ 100.000 de etnici armeni.
Înainte și după: O moschee surprinsă în iulie 2025 pe locul satului Dașaltî, ras de pe fața pământului. Înainte să fie preluat de forțele azere în 2020, satul avea o biserică istorică și era locuit de mai multe familii de etnici armeni.
Pe lângă marile proiecte de reconstrucție din teritoriile recucerite, care includ, potrivit autorităților azere, construirea a 1.500 de kilometri de drumuri noi, Baku desfășoară și lucrări de deminare. Potrivit Agenției naționale pentru deminare, acestea au acoperit aproximativ 22 procente din teritoriile recucerite.
În același timp, Azerbaidjanul a stârnit indignare prin demolarea unor biserici istorice armene, a unei catedrale din Khankendi și a unor sate întregi.
Un caz emblematic este cel al satului Dasalti, cunoscut de armeni sub numele de Karintak, care a fost complet ras de pe fața pământului la începutul anului 2023. Astăzi, pe locul fostei așezări se află o moschee.
Înainte și după: O zonă reconstruită a orașului Șușa, din Nagorno-Karabah, într-o imagine publicată de autoritățile azere în iulie 2026.
După apariția informațiilor despre demolarea, la începutul anului 2026, a Catedralei Sfânta Născătoare de Dumnezeu din Hankendi, deputata azeră Elnara Akimova a declarat pentru Serviciul azer al RFE/RL că Baku „protejează monumentele religioase și istorice de pe teritoriul său prin politica de stat și nu a intenționat niciodată să distrugă patrimoniul religios”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.