La începutul lunii octombrie, secretarul indian al Apărării, Rajesh Kumar Singh, a declarat că New Delhi a livrat cu succes sistemul său de apărare aeriană Akash în Tadjikistan și Turkmenistan.
Deși niciuna dintre cele două țări nu a anunțat public aceste tranzacții, iar detalii precum numărul de sisteme, datele de livrare și prețurile rămân secrete, e clar că această vânzare oferă celor două state din Asia Centrală o alternativă la sistemele rusești care, în trecut, au dominat arsenalele lor.
Presa indiană a relatat anterior că Armenia a comandat 15 sisteme Akash în 2022, pentru o sumă de aproximativ 720 de milioane de dolari, deși niciunul dintre cele două guverne nu a confirmat oficial această cifră. Akash este un sistem mobil de rachete sol-aer conceput pentru a doborî avioane, drone și rachete.
Echipamente din perioada sovietică
De zeci de ani, sistemele de apărare aeriană din Asia Centrală s-au bazat aproape în totalitate pe echipamente sovietice și rusești, Moscova asigurând echipamentele, instruirea și întreținerea. Alianțe precum Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO), condusă de Rusia, au consolidat și mai mult rolul Rusiei ca principal garant al securității în regiune.
Pavel Baev, profesor-cercetător la Institutul de Cercetare pentru Pace din Oslo (PRIO), consideră că aceste noi achiziții din Asia Centrală reprezintă un semnal politic clar adresat Moscovei. „Impresia mea este că acest lucru... are mai mult scopul de a transmite un mesaj decât de a obține capacități strategice reale”, a declarat Baev.
Tadjikistanul este membru al CSTO și găzduiește o importantă bază militară rusă. Turkmenistanul, pe de altă parte, are un statut oficial de neutralitate. „Ambele [țări] doresc să transmită Moscovei mesajul că dominația sa, bazată pe capacitatea de a-și proiecta puterea și de a asigura securitatea regimurilor, a luat sfârșit”, a afirmat Baev.
Dincolo de mesajul politic, există și o problemă extrem de practică: pe fondul sancțiunilor occidentale și al atacurilor ucrainene care pun sub presiune industria sa de apărare, Rusia este din ce în ce mai puțin în măsură să furnizeze și să întrețină echipamentele de care depind forțele armate din Asia Centrală.
Datele publicate de Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI), o organizație care monitorizează transferurile globale de arme, arată că exporturile rusești de arme au scăzut cu 64%, comparând perioadele 2016–2020 și 2021–2025, ceea ce a dus la reducerea cotei Rusiei din exporturile globale de arme de la 21% la 6,8%.
Moscova continuă însă să semneze contracte pentru livrări de arme. În ianuarie, prim-viceprim-ministrul Denis Manturov i-a comunicat președintelui rus Vladimir Putin că portofoliul de contracte semnate pentru exportul de arme al țării a atins valoarea record de 70 de miliarde de dolari, comparativ cu 55 de miliarde de dolari înainte de 2022. (Cifra menționată de Manturov reprezintă valoarea contractelor semnate, nu a armelor livrate.)
Yermek Seitbattalov, analist militar kazah și colonel de aviație în rezervă, afirmă că guvernele își dau seama că lanțul de aprovizionare al Rusiei este întrerupt. „[Aceste acorduri] sunt, cel mai probabil, determinate de logica militară”, a spus el. „Există conștientizarea faptului că, în viitorul apropiat, Rusia nu va mai putea furniza piese de schimb și alte componente necesare pentru repararea și întreținerea armelor și munițiilor existente, precum și pentru menținerea acestora într-o stare de pregătire pentru luptă.”
„În plus, nu există motive întemeiate să ne așteptăm la livrarea unor noi tipuri de arme și echipamente militare”, a adăugat el. „Pe de altă parte, țara trebuie în continuare apărată.”
Seitbattalov a avertizat, de asemenea, că achiziționarea de echipamente noi reprezintă doar o parte a soluției. „Akash nu va schimba echilibrul militar din Asia Centrală, deoarece această armă este doar o componentă menită să completeze sistemul general”, a afirmat el.
O rețea adevărată de apărare aeriană, a susținut el, are nevoie de o infrastructură completă — radare, legături securizate de date și un centru de comandă și control — construită în jurul ei pentru a funcționa corespunzător.
Cu cât sunt mai mulți furnizori, cu atât sunt mai multe probleme
Tendința de a apela la mai mulți furnizori militari în Asia Centrală ar putea genera, de asemenea, noi probleme. Forțele armate din Asia Centrală combină din ce în ce mai mult sistemele rusești și sovietice cu echipamente chinezești, turcești, indiene și occidentale, ceea ce ridică numeroase probleme legate de compatibilitate și integrare.
Paradele militare recente demonstrează cât de mult își diversifică armatele din Asia Centrală echipamentul. La parada organizată cu ocazia Zilei Independenței, la Așgabat, pe 27 septembrie, Turkmenistanul a prezentat un sistem de apărare aeriană FK-2000 de fabricație chineză, recent achiziționat, care se adaugă arsenalului său existent de sisteme de rachete fabricate în China. De asemenea, în cadrul paradei au fost prezentate un avion de atac A-29 Super Tucano de fabricație braziliană și avioane de antrenament Leonardo M-346 de fabricație italiană.
Tadjikistanul, la rândul său, a prezentat sistemul de apărare aeriană HQ-17AE al Chinei, alături de vehicule blindate de fabricație chineză utilizate pentru transportul și protecția trupelor. În cadrul festivităților organizate cu ocazia Zilei Independenței din 2026, Uzbekistanul a prezentat, de asemenea, avioane de vânătoare chinezești de tip J-10CE. Iar, în ultimii ani, Kârgâzstanul a achiziționat mai multe tipuri de drone militare turcești.
Standardele tehnice diferite creează probleme încă de la început, a afirmat analistul militar Seitbattalov, iar sistemele multiple „nu pot funcționa în cadrul unei singure arhitecturi de apărare”.
„Prima problemă va fi că aceste arme și muniții nu pot [funcționa conform] unor standarde comune. De asemenea, asta va crea dificultăți în pregătirea specialiștilor militari [care sunt] capabili să utilizeze toate tipurile și categoriile de sisteme de armament diverse la un nivel ridicat”, a afirmat el.
„Există, de asemenea, probleme legate de «constituirea stocurilor, depozitarea, achiziționarea pieselor de schimb și a uneltelor, reparațiile, prelungirea duratei de viață, modernizarea, întreținerea, service-ul și exploatarea»”, a adăugat Seitbattalov.
Intră în scenă China
Dacă Rusia nu va mai fi principalul furnizor militar al Asiei Centrale, cine ar putea să îi ia locul în viitor?
„China este, fără îndoială, un partener important, care nu urmărește să-și impună dominația ideologică și are ca obiectiv consolidarea stabilității, ceea ce convine... de minune regimurilor din aceste țări”, a afirmat profesorul-cercetător Baev.
Potrivit SIPRI, exporturile de arme ale Chinei au crescut cu 11% la compararea perioadelor 2016–2020 și 2021–2025, 77% dintre acestea fiind destinate Asiei și Oceaniei în cea de-a doua perioadă. Rezumatul publicat de SIPRI nu oferă o cifră specifică pentru Asia Centrală.
Cu toate acestea, Baev nu consideră că Beijingul va prelua pur și simplu fosta poziție a Moscovei ca hegemon regional.
Baev a sugerat că rezultatul ar fi că Asia Centrală nu mai are un singur furnizor extern dominant de arme. „Un singur răspuns clar: Asia Centrală nu mai are un «frate mai mare»”, a afirmat el.
În ciuda problemelor legate de lanțul de aprovizionare, este puțin probabil ca Rusia să renunțe la relațiile militare cu Asia Centrală. În iulie, Putin a semnat directive privind o eventuală modificare a acordurilor de cooperare militar-tehnică cu Kazahstanul și Uzbekistanul, unii analiști interpretând această mișcare ca o încercare a Moscovei de a muta o parte din industria sa de apărare în afara razei de acțiune a atacurilor ucrainene.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.