La sfârșitul lunii iulie, de la porțile Ministerului Apărării au dispărut cele două tunuri de producție sovietică ZiS-3 care au stat acolo timp de câteva decenii. Cele două piese de artilerie, folosite în cel de-al Doilea Război Mondial, au fost date jos de pe postament și transferate la Muzeul Militar din Chișinău.
Demontarea lor nu a fost anunțată public, iar unii comentatori au interpretat gestul ca pe o acțiune simbolică a guvernării de la Chișinău de a renunța la moștenirea sovietică din Armata Națională. Ministerul Apărării a spus Europei Libere că subiectul a fost manipulat de „exponenții propagandei ruse la Chișinău”, explicând că tunurile au fost mutate pentru că în fața sediului aveau loc lucrări de modernizare.
Peste o lună, pe 27 august, de Ziua Independenței Republicii Moldova, Armata Națională și structurile de forță au defilat la parada militară din centrul Chișinăului pentru prima dată fără automate Kalașnikov și blindate sovietice, etalând, în schimb, cele mai noi achiziții sau donații din Occident.
Galerie foto | Ce echipamente militare noi a prezentat Armata la parada de Ziua Independenței
Europa Liberă a căutat să afle ce s-a întâmplă cu tehnica, armele și munițiile de fabricație sovietică din dotarea Armatei Naționale, pe măsură ce acestea sunt înlocuite de cele moderne.
Modernizare pe bani europeni
Acum patru ani, după începutul invaziei Rusiei pe scară largă în Ucraina, ministrul Apărării, Anatolie Nostîi, declara într-un interviu la Europa Liberă că circa 90% din armamentul și tehnica Armatei Naționale, inclusiv sistemele antiaeriene, sunt de producție sovietică. Nosatîi spunea atunci că o bună parte dintre acestea au 40 sau chiar 60 de ani.
Pe fundalul războiului din țara vecină, R. Moldova a depus eforturi să-și modernizeze armata. Timp de patru ani, statul a dublat bugetul pentru apărare, dar acesta nu a ajuns nici la 1% din Produsul Intern Brut (PIB). Dacă în 2022, sectorul era finanțat cu mai puțin de un miliard de lei, până în 2026 a crescut treptat până la peste 2 miliarde de lei (0,6% din PIB).
În același timp, R. Moldova a primit fonduri europene pentru a-și consolida sistemul de apărare, ceea ce i-a permis, inclusiv, să cumpere un al doilea radar, configurat pentru detectarea aparatelor mici, în contextul în care tot mai multe drone pătrund pe teritoriul țării, iar unele cad sau explodează.
Comisarul european pentru Apărare și Spațiu, Andrius Kubilius, a declarat recent că R. Moldova a primit în ultimii ani 317 milioane de euro, inclusiv 120 de milioane de euro anunțate în iunie, prin Fondul European pentru Pace, fiind al doilea cel mai mare beneficiar după Ucraina.
La patru ani distanță, Europa Liberă a întrebat Ministerul Apărării ce se întâmplă în continuare cu armamentul vechi din dotarea armatei. Instituția nu a divulgat prea multe detalii, făcând trimitere la secretul de stat, dar a spus că „armamentul și tehnica de proveniență sovietică este parte constituentă a capacității militare a instituției de apărare”.
„Tot ce poate fi reparat, recondiționat și menținut funcțional este păstrat în dotarea Armatei Naționale și nicidecum abordat din perspectiva casării”, se arată în răspunsul oferit Europei Libere.
Ministerul a mai precizat că tehnica sovietică este mult mai costisitoare în întreținere și consum decât cea modernă, iar pentru a participa în misiuni de menținere a păcii sau exerciții internaționale, militarii moldoveni au nevoie de echipamente interoperabile, ceea ce înseamnă că cele vechi trebuie să fie înlocuite cu altele noi.
Ce are nou Armata Națională
Experții cu care a stat de vorbă Europa Liberă consideră că, în prezent, cel mult 20% din tehnica militară din dotarea armatei moldovene este de tip occidental, iar restul – de producție sovietică. „Cam tot ce are din Occident am văzut la paradă, așa că încă predomină tehnica sovietică”, susține expertul Artur Leșcu de la Comunitatea Watchdog.
El spune că armata stă cel mai bine la capitolul unități de transport, inclusiv ușoare, mai ales după ce a primit cele câteva zeci de Piranha donate de Germania.
Generalul de brigadă în rezervă Vitalie Stoian, fost comandant al Armatei Naționale (2011-2013) și reprezentant militar al R. Moldova la NATO (2013-2016), remarcă printre cele mai vizibile modernizări din artilerie obuzierele autopropulsate ATMOS, care pot atinge ținte la o distanță de peste 40 km și au o mobilitate crescută. La fel, noile obuziere mobile, care pot lansa mine de calibru 81 mm, cât și 120 mm, blindatele Piranha, unitățile de transport Senator de la Roshel (Canada) și Humvee-urile americane.
Stoian apreciază drept „promițător” ritmul de modernizare a armatei din ultimii cinci-șase ani, dar adaugă că, pentru dezvoltarea capabilităților, este nevoie de investiții foarte mari. În opinia lui, nici măcar o finanțare de 2% din PIB a sistemului de apărare nu ar fi suficientă.
„R. Moldova nu poate face față de una singură unui inamic net superior. Doar apărarea colectivă sau aflarea într-o alianță îi pot asigura un scut protector”, mai spune ex-comandantul Armatei Naționale.
Casate, vândute sau nimicite?
Experți cred că nu ar exista prea mulți doritori de a cumpăra tehnica și armele vechi sovietice, dar și procedurile sunt anevoioase. „Poate că țări mai slab dezvoltate ca Moldova, din Orientul Mijlociu sau de pe continentul african, le-ar cumpăra”, spune Artur Leșcu de la Watchdog.
El susține că, de obicei, chiar și cele mai moderne armate păstrează „pentru orice eventualitate” armamentul și munițiile vechi.
Generalul Stoian precizează că, de regulă, o comisie internă evaluează starea tehnicii și munițiilor din dotare și „decide ce poate fi nimicit, recondiționat sau utilizat în continuare”.
În discuția cu Europa Liberă, generalul în rezervă își amintește că a asistat, prin 2004, la nimicirea unei cantități foarte mari de „muniție de categoria a treia”, adică a celei care nu mai putea fi folosită.
O altă parte din muniția veche sovietică era folosită, cel puțin în trecut, pentru antrenarea contingentelor de militari care plecau în misiuni de deminare în teatre de război, cum ar fi în Irak. „Se antrenau și, totodată, nimiceau munițiile vechi”, spune generalul în rezervă.
Pe de altă parte, Stoian susține că R. Moldova moștenise de la URSS în 1991, când și-a declarat Independența, și sisteme moderne pentru acea vreme. El se referă la regimentul de aviație de la Aeroportul Mărculești, care era o subdiviziune importantă în zona bazinului Mării Negre.
Dar planurile de forma o subdiviziune de elicoptere după ce Moldova și-a vândut flota de avioane MiG-29, în 1997, nu s-au soldat cu succes, susține generalul în rezervă.
Moștenirea sovietică din Armata Moldovei
O analiză făcută de experții comunității Watchdog.md în 2023 arată că Armata Națională a R. Moldova avea în dotare nouă transportoare de tip BTR-D; 52 de MT-LB – blindate multirol pe șenile; 12 unități de BTR-80 – transportoare pe roți din anii 1980; circa 80 de vehiculele de tip TAB-71 – prototipul românesc al unui transportor creat în URSS și 44 de vehicule pe șenile aeropurtate BMD-1, unele – echipate cu tunuri semiautomate.
R. Moldova nu are tancuri. Artileria moldoveană deține 31 de tunuri MT-12, 20 de tunuri 2A36 Giatsint-B și 31 de obuziere D-20, 16 obuziere de tip M-30. Moldova are 11 lansatoare de rachete multiple de tip 9P140 Uragan de calibru 220 mm, 141 de mortiere, 28 de tunuri antiaeriene ZU-23-2 și 11 tunuri S-60. Din dotare mai fac parte sisteme de apărare antiaeriană sol-aer, inclusiv S-125 Neva.
Nici aviație militară nu are R. Moldova, ci doar câteva elicoptere de tipul Mi și câteva avioane de mici dimensiuni din seria Antonov. Ele însă au o disponibilitate operațională limitată.
Conform Tratatului cu privire la Forțele Armate Convenționale în Europa – un document care reglementează balanța forțelor militare pe continent, R. Moldova are dreptul să dețină 210 tancuri, 210 mașini blindate de luptă, 250 de unități de armament de artilerie, 50 de avioane de luptă și 50 de elicoptere de atac.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.
