Pentru mulți belaruși care trăiesc în zonele afectate de catastrofa de la Cernobîl, efectele accidentului nuclear din fosta URSS, produs în 1986, se vor încheia la 1 ianuarie 2027 – cel puțin pe hârtie.
Potrivit unui anunț recent, 177 de orașe și sate vor pierde, de la începutul anului 2027, statutul de zone contaminate. În prezent, aproximativ 930.600 de belaruși locuiesc pe teritorii contaminate de particule radioactive ce au fost purtate de vânt în urma accidentului nuclear din fosta republică sovietică vecină, Ucraina.
În august, autoritățile belaruse au susținut că studiile efectuate în perioada 2021–2025 au arătat o „îmbunătățire semnificativă a condițiilor în anumite localități situate în zone contaminate cu radionuclizi”. Decizia de reclasificare a teritoriilor vine după ce liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a criticat acest statut, la o reuniune din aprilie 2025.
„Ce am făcut timp de 30 de ani, dacă avem 900.000 de oameni care trăiesc în zone contaminate?”, a întrebat el, adăugând că „statisticile trebuie actualizate”.
Belarușii care locuiesc în prezent în zonele contaminate au dreptul la beneficii importante din partea statului. Acestea includ mese gratuite pentru elevi, vacanțe anuale în stațiuni de recuperare pentru copii și, pentru unii părinți, ajutoare care însumează 150% din indemnizația standard de îngrijire a copilului.
Numai în regiunea Homel, din estul țării, aproximativ 88.000 de copii care locuiesc sau învață pe teritorii contaminate primesc anual mese finanțate de stat. Potrivit deciziei recente, elevii eligibili vor continua să beneficieze de mese gratuite până în iunie 2027.
Siarhei Besarab, un expert belarus în securitate radiologică și care locuiește în prezent în afara țării, a criticat decizia de reclasificare a teritoriilor. Potrivit acestuia, va mai fi nevoie de aproximativ 260 de ani pentru ca nivelul radiațiilor de pe aceste terenuri să revină la cel de dinainte de 1986.
Besarab atrage atenția asupra unei consecințe complexe a catastrofei de la Cernobîl: plutoniul-241 depus în mediu se transformă, prin dezintegrare radioactivă, în americiu-241, o substanță cu radiotoxicitate ridicată. El afirmă că acest proces va atinge un vârf spre sfârșitul anilor 2050.
„Eliminarea reglementărilor pentru aceste terenuri chiar înaintea unui nou val de radioactivitate alfa extremă reprezintă un eșec catastrofal al evaluării preventive a riscurilor”, a declarat Besarab pentru RFE/RL. În plus, unele zone contaminate au puncte cu niveluri localizate ridicate de radioactivitate, pe care metodele sovietice de evaluare la scară largă, încă folosite în Belarus, nu le iau în calcul.
Însă, nu toți experții sunt de acord în privința riscurilor radiologice care persistă.
Jim Smith studiază consecințele accidentului de la Cernobîl de 35 de ani și este autorul principal al unei cărți despre dezastrul nuclear. Cercetătorul britanic în domeniul științelor mediului spune că, în majoritatea zonelor din Belarus și Ucraina de astăzi, riscul legat de radiații îi vizează în special pe culegătorii de fructe de pădure și pescari.
„Principala sursă de radiații este consumul de alimente din natură – mersul prin pădure, consumul de ciuperci, fructe de pădure sau chiar pescuitul”, a declarat el pentru RFE/RL.
Autoritățile locale din Belarus oferă gratuit servicii de verificare a nivelului de radioactivitate al produselor culese din natură. Oamenii sunt avertizați să nu cumpere ciuperci și fructe de pădure de la tarabele de pe marginea drumurilor.
În majoritatea zonelor urbane, spune Smith, contaminarea radioactivă provocată de Cernobîl s-a redus considerabil, datorită ploilor, vântului și perioadei scurte de înjumătățire a multor izotopi eliberați în urma accidentului. Expertul indică cesiul-134, care, potrivit lui, „a dispărut, în mare parte, în primii zece ani după accident”, având un timp de înjumătățire de aproximativ doi ani. O mare parte din materialul radioactiv care persistă astăzi în Belarus este cesiu-137, care se dezintegrează mult mai lent.
În afara zonei de excludere, puternic contaminate, de la granița Belarusului cu Ucraina, unde locuirea este interzisă, Smith nu consideră că majoritatea teritoriilor contaminate prezintă riscuri radiologice semnificative.
În Ucraina, zeci de milioane de dolari sunt cheltuiți în fiecare an pentru ajutoare destinate celor afectați de dezastrul de la Cernobîl, dar Smith prevede că este puțin probabil ca Kievul să urmeze exemplul Minskului în ceea ce privește reclasificarea terenurilor contaminate în viitorul apropiat.
„Guvernul [belarus] a adoptat o atitudine mult mai dictatorială, așa cum vă puteți imagina, spunând: «Ei bine, asta vom face, indiferent de situație.»” În schimb, a spus el, ucrainenii care locuiesc în zonele afectate de Cernobîl „au votat pentru politicieni care nu vor să schimbe situația actuală”.
Această percepție este împărtășită de Andrei, un belarus născut în sud-estul țării, care suferă de o boală cronică despre care crede că are legătură cu accidentul nuclear.
„Autorităților belaruse nu le pasă ce cred oamenii”, a declarat el pentru serviciul belarus al RFE/RL. Numele său de familie nu a fost dezvăluit din motive de securitate.
„Nu există alegeri, regimul nu se schimbă niciodată, așa că autoritățile nu-și fac griji pentru felul în care le percep alegătorii”, spune bărbatul de 47 de ani. El adaugă că ajutoarele erau adesea pur simbolice: „Nu poți să-ți cumperi o mașină cu ele, nu poți să-ți construiești o casă. Dar, totuși, era un fel de ajutor”.
Smith afirmă că sistemul de compensații pentru persoanele afectate de Cernobîl s-a dovedit complex și, în unele cazuri, chiar contraproductiv.
„Era destul de ușor să fii clasificat drept victimă a dezastrului de la Cernobîl, chiar și atunci când dovezile privind efectele asupra sănătății sunt foarte greu de obținut”, spune cercetătorul. „Cu excepția cazului în care ai fost pompier la centrală în noaptea [dezastrului], pentru marea majoritate a milioanelor de oameni afectați, probabilitatea ca aceștia să fi suferit efecte asupra sănătății din cauza acelui eveniment este foarte mică. Cu toate acestea, au fost clasificați drept victime ale dezastrului de la Cernobîl.”
Un raport din 2002 al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare privind consecințele dezastrului atrăgea atenția asupra unui sistem de beneficii care încuraja „comportamente potențial dăunătoare sau risipitoare”. Raportul menționa persoane care s-au întors să locuiască pe terenuri contaminate „pentru a beneficia de ajutoare mai mari” și altele care au refuzat să-și deschidă afaceri „din teama de a-și pierde drepturile legate de Cernobîl”.
Cu toate acestea, localnicii din Belarus spun că este puțin probabil ca viitoarea modificare legislativă, care va avea un impact major asupra multor oameni din această țară autoritară, să întâmpine o opoziție pe scară largă.
„În Belarusul de astăzi, este periculos să-ți exprimi indignarea față de orice”, a declarat Viktar, care s-a născut într-o localitate ce se află acum în zona de excludere, pentru Serviciul belarus al RFE/RL. Bărbatul în vârstă de 43 de ani, care locuiește acum în regiunea Hrodna, a adăugat că „oamenii pur și simplu își văd de treaba lor și își trăiesc viața”.
„În Belarusul de astăzi, este periculos să-ți exprimi indignarea față de orice”, a declarat un bărbat pe nume Viktar, pentru serviciul belarus al RFE/RL Viktar, în vârstă de 43 de ani și născut într-o localitate care se află acum în zona de excludere. Bărbatul de 43 de ani, care locuiește în prezent în regiunea Grodno, a adăugat că „oamenii își văd de treabă, stau cu capul plecat și își trăiesc viața”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.