În țările europene, tariful la apă și canalizare oscilează între 3 și 7 euro, în timp ce în Ucraina este de circa 1,5 euro. În R. Moldova, media este de puțin peste doi euro, însă în unele localități prețurile au ajuns peste media europeană.
La Basarabeasca și Glodeni – localitate de pe malul Prutului – prețul unui metru cub de apă s-a dublat la finele lunii august, ajungând să coste 89,63 de lei și, respectiv, 88,93 lei per metru cub. Adică în jur de 4,5 euro. În Berlin, metrul cub de apă și canalizare costă în prezent 4 euro.
Primarul orașului Glodeni, Stela Onuțu, spune pentru Europa Liberă că a cerut Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) să pună „pe pauză noul tarif”, deoarece ar deveni o povară și mai mare pe oameni și instituții.
Deocamdată, ANRE nu a răspuns solicitării, a precizat primarul.
Onuțu spune că cei din Glodeni își pun speranța într-un un proiect aflat „pe ultima sută de metri”, care prevede extinderea rețelei de apă a orașului și a altor cinci localități vecine.
Proiectul, în valoare de 40 de milioane de lei, ar fi o salvare pentru oraș – spune Stela Onuțu: „tariful ar urma să fie mai mic și nu vom depinde de [o companie] privată”.
Prețul mare de la Glodeni pune presiune nu doar pe bugetele oamenilor, ci și pe agenții economici și instituții. Numai Spitalul raional achită anual pentru apă peste 1 milion de lei, spune primarul orașului.
În prezent, orașul Glodeni este alimentat cu apă de o companie privată intrată în insolvență din 2015. Potrivit ultimului recensământ al locuințelor, jumătate din gospodăriile din localitate folosesc apa din sistemul centralizat.
Dacă la Glodeni apa și canalizarea costă aproape 90 de lei, la polul opus – cele mai mici tarife sunt la Chișinău (20,66 lei), Bălți (32,15 lei), Strășeni (34,14 lei) și Cahul (37,20 lei).
„Sistemul de reglementare tarifară din Moldova la apă, canalizare și epurare a apelor uzate nu instituie un tarif unic la nivel național”, explică Daniel Mititelu, director ANRE, într-un răspuns dat Europei Libere.
ANRE spune că nivelul tarifului este determinat de cel puțin 12 factori. Este vorba inclusiv de volumele de apă furnizate; procesul tehnologic de captare, tratare, de transport și distribuție a apei; pierderile în rețea; starea tehnică a rețelelor.
„Tariful [...] se fundamentează în raport cu ansamblul costurilor justificate [...], iar apropierea geografică față de o sursă de apă nu constituie un criteriu determinant pentru stabilirea unui tarif mai redus”, spune Mititelu.
De regulă, tarifele sunt aprobate sau reaprobate anual de ANRE, însă operatorii pot cere și actualizarea extraordinară a acestora dacă există factori obiectivi.
Servicii de canalizare mai scumpe decât cele de apă. De ce?
De multe ori, prețul pentru canalizare este mai mare decât cel pentru furnizarea apei.
ANRE spune pentru Europa Liberă că prețurile pentru canalizare și epurare pot depăși costurile de furnizare a apei din cauza proceselor tehnologice și structurilor de cost diferite. În plus, și gradul de racordare la sistemul public de canalizare este, în multe localități, mai redus decât al alimentării cu apă, fapt ce generează, respectiv, un tarif mai mare.
Tarife relativ scăzute sunt la servicii de canalizare în orașe mari, precum Chișinău, Bălti și Soroca.
Acces disproporționat la apă și canalizare
Un raport al Biroului Național de Statistică (BNS) pentru anul 2025 arată că Moldova are o rețea de apeducte de 22,4 mii de kilometri, în creștere cu peste 3% față de 2024. De cealaltă parte, lungimea rețelelor de canalizare e de 5,9 mii de kilometri, iar investițiile în acest sens sunt și mai mici decât în apeducte.
Consumul de apă anual al R. Moldova este aproape 141 de milioane m³, în mare parte fiind vorba de apa captată din fluviul Nistru și râul Prut, conform datelor BNS. În jur de 65% din acest volum îl consumă Chișinăul. La nivel național, consumul anual per capita este de circa 15 m³, în Chișinău și Găgăuzia – de peste 50 m³ și, respectiv, 7,4 m³.
Rata de acces a localităților la sistemele de apă a ajuns la puțin peste 69% (puțin peste o mie de localități) și 11% (55 de localități din mediul urban și 109 rurale) – la sisteme publice de canalizare.
Localitățile din componența municipiului Chișinău și autonomia găgăuză au cel mai mare nivel de conectare la sistemele de alimentare cu apă, fiind urmate de regiunea de nord.
Cât privește accesul la sistemele de canalizare, cea mai mare rată o are zona urbană. Chișinăul este lider în acest sens, cu o rată de circa 66%, urmat de autonomia găgăuză – cu peste 28%. Urmează zona de centru, cu circa 13% și regiunile de sud și de nord cu 9% și, respectiv, 5,4%.
Rata de acoperire cu servicii de apă și canalizare în Moldova indică un decalaj accentuat între sate și orașe. Autoritățile moldovene și-au asumat ca până în 2030 să atingă o acoperire de 95% la apă potabilă și de peste 50% la canalizare la nivel național.
Restanțe la epurare
În Moldova, în jur de 80% din sistemele publice de canalizare sunt conectate la stații de epurare. Din cele 137 stații de epurare, 128 sunt funcționale, prin care, anul trecut, au fost curățate circa 70 de milioane m³ de apă uzată.
Datele oficiale menționează că nici o localitate din raioanele Soroca și Rezina nu au stații de epurare.
Cea mai bună situație privind funcționalitatea stațiilor de epurare este în Chișinău.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.
