Extinderea UE: Muntenegru se vede blocat de vecina lui, Croația, iar Georgia aproape nu mai figurează pe agendă

#1: Numeroasele cerințe ale Croației față de Muntenegru în perspectiva unei posibile aderări la UE

Ce trebuie să știți: Speranțele Muntenegrului de a încheia negocierile de aderare la Uniunea Europeană până la sfârșitul anului și de a se alătura blocului până în 2028 au suferit o lovitură după ce vecina sa și cea mai recentă țară care a aderat la bloc, Croația, și-a prezentat cele opt cerințe finale către Podgorica și celelalte state membre ale UE.

Oficialii croați au declarat că au comunicat aceste informații Muntenegrului în cursul verii, iar la începutul lunii octombrie au distribuit la Bruxelles un document, consultat de RFE/RL, intitulat „Probleme nerezolvate între Croația și Muntenegru”.

Documentul precizează că „anumite acțiuni unilaterale neașteptate ale autorităților din Muntenegru au reaprins tensiunile istorice și au tensionat inutil relațiile bilaterale, riscând să erodeze sprijinul politic larg de care se bucură aderarea Muntenegrului în Croația”.

Nu este de mirare că multe dintre aceste probleme își au originea în destrămarea Iugoslaviei din anii 1990 și în chestiuni rămase nerezolvate, textul precizând că „Croația dorește sincer să închidă acest capitol dureros al istoriei comune și să construiască o relație orientată spre viitor cu Muntenegru. Cu toate acestea, încrederea reciprocă și o reconciliere autentică și durabilă nu pot fi construite fără rezolvarea acestor probleme.”

Context detaliat: La summitul UE de la Bruxelles din 15-16 octombrie, prim-ministrul croat Andrej Plenkovic a precizat ce anume mai solicită Croația din partea Muntenegrului înainte de a-și da acordul pentru aderarea acestei țări la UE.

În timp ce diplomații din numeroase state membre au declarat pentru RFE/RL că și-au exprimat în privat nemulțumirea față de poziția Zagrebului, pe care o descriu ca fiind „neconstructivă” și adoptată „în ultima clipă”, într-un moment în care mulți doresc cu ardoare ca Muntenegru să adere la Uniune, liderii UE s-au arătat mai înțelegători față de poziția lui Plenković — ceea ce sugerează, poate, că extinderea nu este, până la urmă, prioritatea principală a Uniunii.

Ei au afirmat că liderul croat s-a descurcat „excelent” în a transmite ce așteaptă țara sa de la Muntenegru și că a întâmpinat foarte puține reacții negative.

Acest lucru s-a reflectat și în concluziile finale ale summitului UE adoptate de Consiliul European, care reunește liderii blocului. Textul precizează că liderii „iau act de intenția Președinției irlandeze a Consiliului de a depune eforturi în vederea închiderii provizorii a capitolelor de negociere rămase, sub rezerva punerii în aplicare de către Muntenegru a reformelor corespunzătoare”. Nu a existat o susținere entuziastă sau o primire călduroasă, accentul fiind pus, în schimb, ferm pe respectarea angajamentelor asumate de Podgorica.

Muntenegru nu a reacționat public imediat la cererile Croației.

Irlanda, care deține președinția rotativă a Consiliului până la sfârșitul anului, încă speră să finalizeze cele 12 capitole de aderare rămase din totalul de 33 de care are nevoie Muntenegru pentru a deveni membru, dar aproape nimeni nu crede că Dublinul va reuși acest lucru.

Un diplomat lituanian care cunoaște dosarul consideră că chiar și Vilnius, care va prelua președinția în prima jumătate a anului 2027, va avea dificultăți în a duce negocierile la bun sfârșit în acest moment.

Analiză mai detaliată

• Deci, ce anume solicită Croația? Două dintre cele opt cereri se referă la lagărul Morinj, unde peste 300 de cetățeni croați au fost reținuți între octombrie 1991 și august 1992, în urma ocupării unei părți din regiunea Dubrovnik de către forțele sârbe și muntenegrene (pe atunci iugoslave).
• Primul aspect este cel al despăgubirilor. Documentul precizează că Zagrebul „se așteaptă la o soluționare cuprinzătoare a problemei despăgubirilor pentru cetățenii croați care au fost reținuți și supuși maltratării”. Nu a fost menționată nicio sumă.
• A doua cerere se referă la o placă comemorativă amplasată la fața locului. Placa a fost dezvelită în comun de miniștrii croați și muntenegreni în 2022, însă ziarul menționează că grupurile naționaliste muntenegrene au cerut îndepărtarea acesteia și că „de atunci a fost instalat în jurul ei un cadru metalic mai mare, aparent pentru a găzdui un panou detașabil care ar putea ascunde placa, cu excepția momentelor în care au loc comemorări oficiale”.
• A treia cerere are, de asemenea, legături indirecte cu Morinj. Aceasta se referă la numele unei piscine din orașul montenegrean Kotor, pe care Zagrebul dorește să-l schimbe. Ea poartă numele lui Zoran Gopčevic, un fost jucător de polo pe apă de renume internațional, care a fost însă și gardian la Morinj. Ziarul adaugă că este „inacceptabil ca o instalație sportivă să poarte numele unei persoane asociate cu maltratarea și torturarea deținuților croați”.
• O altă cerere vizează asigurarea „cooperării depline a autorităților muntenegrene în eforturile de a stabili soarta celor 14 cetățeni croați care au dispărut în timpul războiului de agresiune împotriva Croației de la începutul anilor 1990”
• Poate că cea mai delicată cerință este cea de-a cincea, care este strâns legată de cea precedentă și se referă la urmărirea penală a crimelor de război. Documentul menționează că „până în prezent, nu s-au pronunțat condamnări pe baza responsabilității de comandă”. În cazul Morinj, patru membri ai Armatei Populare Iugoslave (JNA) au fost condamnați pentru crime de război prin hotărâri definitive și au primit pedepse cu închisoarea însumând în total doisprezece ani. Cu toate acestea, aceste condamnări nu au inclus crimele comise împotriva civililor deținuți în lagăr.”
• Zagrebul solicită, de asemenea, ca Podgorica să soluționeze disputele privind proprietățile care datează de la începutul anilor 1990 și care implică 51 de familii croate care locuiau în Muntenegru la acea vreme.
• Apoi, există probabil cel mai mediatizat conflict — posibila restituire a velierului „Jadran”. Nava cu trei catarge, construită în 1933, avea sediul istoric în orașul croat de coastă Split, dar la izbucnirea războiului se afla în Muntenegru, unde a rămas de atunci. Podgorica susține că prezența navei pe teritoriul său la momentul destrămării Iugoslaviei îi conferă dreptul legal de proprietate asupra acesteia.
• În cele din urmă, Croația solicită, de asemenea, „continuarea și intensificarea dialogului privind delimitarea frontierei dintre cele două țări”. Conform documentului, acest demers ar trebui să conducă la încheierea unui tratat care „să confirme în mod oficial că Muntenegru nu are pretenții teritoriale față de Croația”.
• Este interesant de remarcat că nici problema frontierei maritime dintre cele două țări nu a fost încă soluționată, însă documentul nu precizează clar dacă soluționarea acestei dispute reprezintă, de asemenea, o condiție pentru aderarea Muntenegrului la UE. În schimb, se menționează că „odată ce problema frontierei terestre va fi soluționată, Croația ar fi dispusă să organizeze reuniuni periodice ale comisiilor de experți și ale comisiilor interguvernamentale responsabile de delimitarea maritimă, fără a stabili termene specifice”.

#2: Georgia se îndepărtează tot mai mult de radarul Bruxelles-ului

Ce trebuie să știți: Dacă există un indiciu despre cât de puțin contează Georgia la Bruxelles în prezent, el este cu siguranță dezbaterea privind republica din Caucazul de Sud purtată de miniștrii de externe în cadrul reuniunii lunare a Consiliului, care a avut loc la Luxemburg pe 12 octombrie.

Deși inițial fusese prevăzut ca un punct de discuție important, acesta a fost redus la un scurt punct din secțiunea „alte chestiuni” (AOB) a ordinii de zi, la începutul reuniunii, fără ca toți miniștrii de externe să ia cuvântul.

Iar concluzia principală a acelei scurte discuții a fost și mai elocventă — miniștrii au convenit să readucă problema Georgiei pe ordinea de zi, dar abia în ianuarie.

Între timp, Comisia Europeană își va publica raportul anual privind extinderea pe 4 noiembrie, în care se preconizează că va reitera evaluarea de anul trecut, conform căreia Georgia este o țară candidată la aderarea la UE „doar cu numele”, fără a-i retrage însă statutul de țară candidată.

Context detaliat: O notă diplomatică din cadrul reuniunii ministerilor de externe, la care a avut acces RFE/RL, arată că multe dintre statele membre care au luat cuvântul, printre care Estonia, Germania, Letonia, Olanda și Polonia, au subliniat deteriorarea situației politice din Georgia, inclusiv ceea ce au descris drept „regres democratic” și presiunea tot mai mare asupra societății civile. De asemenea, acestea au remarcat că autoritățile georgiene nu au dat dovadă de nicio disponibilitate de a colabora cu UE.

Dezbaterea a avut loc în contextul în care partidul de la putere, „Visul Georgian”, făcea presiuni pentru a interzice cinci partide de opoziție, deși această măsură specifică nu a fost menționată în notă.

Un alt aspect care nu a fost abordat în cadrul discuției a fost statutul Georgiei în ceea ce privește liberalizarea vizelor, urmând ca o decizie în această privință să fie luată cel târziu în primele luni ale anului viitor.

Ca urmare directă a alegerilor parlamentare controversate din Georgia din toamna anului 2024 și a deteriorării ulterioare a climatului politic, Bruxelles a suspendat, la începutul acestui an, liberalizarea vizelor pentru deținătorii de pașapoarte diplomatice georgiene.

Cel mai probabil scenariu este ca suspendarea să fie prelungită cu încă 12 luni, sau poate chiar cu 24. Extinderea suspendării la cetățenii obișnuiți din Georgia nu este însă încă luată în considerare în mod serios, multe state membre ale UE fiind reticente să pedepsească populația pentru acțiunile guvernului, chiar dacă situația politică se deteriorează și mai mult

Cu toate acestea, mai mulți oficiali ai UE care cunosc dosarul, care au vorbit sub condiția anonimatului, susțin că UE nu poate amâna la nesfârșit această problemă și că, în cazul în care Bruxelles-ul ar decide în cele din urmă să suspende regimul de călătorie fără viză la scară mai largă pentru orice țară, Georgia ar fi cel mai probabil candidat.

Analiză mai detaliată

• O altă măsură adoptată în privința Georgiei a fost reducerea contactelor politice la nivelul UE (deși statele membre au în continuare libertatea de a primi, în cadrul unor relații bilaterale, miniștri georgieni sau de a efectua vizite oficiale în această țară).
• În conformitate cu această politică, miniștrii de externe au convenit ca Georgia să fie invitată la o reuniune ministerială organizată de bloc în luna noiembrie pe tema securității și conectivității interregionale, însă nu la cel mai înalt nivel politic, ceea ce înseamnă că, cel mai probabil, Georgia va fi reprezentată de un funcționar public.
• Până în prezent, UE nu a reușit să ajungă la un acord cu privire la sancțiuni, care necesită unanimitate. Și, judecând după discuțiile dintre miniștrii de externe, precum și după o reuniune pregătitoare anterioară a diplomaților UE, divergențele par prea profunde pentru ca blocul să poată ajunge în curând la un acord privind măsurile restrictive îndreptate împotriva conducerii politice a Georgiei.
• Conform notei diplomatice, Croația, Grecia, Portugalia și Slovacia au subliniat importanța menținerii „canalelor de comunicare deschise” cu Tbilisi pentru a se asigura că Georgia rămâne „ancorată în UE”. Bulgaria, Ungaria, Italia și Slovacia au subliniat, de asemenea, același mesaj în cadrul reuniunii pregătitoare.
• În cadrul reuniunii ministeriale, Suedia a solicitat corpului diplomatic al UE, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), să reanalizeze o propunere anterioară de sancțiuni îndreptată împotriva sistemului judiciar georgian, care pronunțase sentințe considerate de Bruxelles ca fiind „disproporționate” împotriva protestatarilor antiguvernamentali.
• De asemenea, Stockholm a îndemnat SEAE să propună noi măsuri restrictive. Nu este însă clar dacă acest lucru se va întâmpla, având în vedere lipsa aparentă de unanimitate în rândul statelor membre.
• Suedia nu este singura care solicită impunerea unor sancțiuni suplimentare. În faza pregătitoare, Germania, Irlanda și Polonia au propus, la rândul lor, sancțiuni ca parte a unei abordări „cu două direcții”, conform căreia încălcările drepturilor omului ar trebui sancționate, dar UE ar trebui, totodată, să adopte o atitudine pragmatică și să urmărească cooperarea în „chestiuni de interes reciproc”, precum securitatea regională, conectivitatea și lupta împotriva crimei organizate.

📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.