Cei trei lideri se vor întâlni pe 19 noiembrie în marja conferinței Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC) de la Shenzhen, în China.
Propus inițial de Putin în octombrie și confirmat de Casa Albă pe 13 noiembrie, summitul a fost comparat imediat cu Conferința de la Ialta din 1945.
Atunci, puterile pe cale să învingă în Cel de-al Doilea Război Mondial - SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică - și-au împărțit la discuții cu ușile închise sferele de influență postbelice, hotărând practic soarta multor state mai mici din Europa și Asia.
„Nu vrem o Ialta 2.0”, a s spus despre summit într-o declarație la CNN președintele ucrainean Volodimir Zelenski, atent la încercările lui Putin de a-l exclude de la decizia despre cum se încheie războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.
Nici vorbă de o nouă Ialta
Mai mulți experți cu care a discutat RFE/RL (Europa Liberă) spun că reuniunea de la Shenzhen nu va avea nicio asemănare reală cu cea de acum 81 de ani.
„Nu cred că analogia este potrivită”, a spus Elizabeth Wishnick, expertă în relațiile chino-ruse la institutul de cercetare CNA Corporation din Virginia.
„Chiar dacă cei trei ar vrea să aibă puterea de a lua asemenea decizii, nu le-ar putea pune în aplicare, pentru că lumea s-a schimbat de atunci”, a spus Wishnick.
Bobo Lo, cercetător asociat la Institutul Lowy din Australia, remarcă faptul că Beijingul încearcă să se poziționeze drept lider al Sudului Global, punând accentul, cel puțin la nivel declarativ, pe democratizarea relațiilor internaționale.
„Ideea ca trei lideri mondiali să ia marile decizii privind guvernarea lumii contravine discursului constant al Beijingului, iar chinezii privesc această perspectivă cu extrem de multă prudență”, a spus Lo pentru Europa Liberă.
Dintre cei trei lideri, cel mai mult are de câștigat Putin, chiar dacă summitul va aduce puține rezultate concrete, a apreciat cercetătoarea Tsiporah Fried de la Institutul Hudson din Washington.
„Îl va ajuta să își refacă statutul internațional și să iasă din izolarea în care s-a aflat Rusia. Poate prezenta Rusia drept o mare putere care negociază viitorul Ucrainei, fără a fi nevoit să se gândească la pierderile de pe câmpul de luptă”, a spus cercetătoarea într-un interviu.
Grija lui Xi: regia summitului
Regizarea impecabilă a evenimentului pentru a „proiecta imaginea unei stabilizări a relațiilor dintre marile puteri” este esențială pentru Xi Jinping, care nu a căutat în mod activ această întrevedere, a spus Europei Libere Yun Sun, directoarea Programului pentru China la Centrul Stimson din Washington.
„China se va concentra pe simbolism, nu pe acorduri punctuale”, a mai spus experta.
Inițial, nici Beijingul, nici Washingtonul nu au fost de acord cu ideea lui Putin de a organiza acest summit, propusă într-o convorbire telefonică cu Trump pe 9 octombrie.
Însă, pe 19 octombrie, Trump le-a spus jurnaliștilor la Casa Albă că este dispus să participe la reuniune dacă Xi acceptă.
China nu a confirmat discuțiile privind întâlnirea trilaterală decât pe 4 noiembrie.
Ulterior, publicația The Wall Street Journal a relatat că Beijingul și Washingtonul au avut divergențe legate de formatul reuniunii.
China nu vrea să lase nimic la voia întâmplării și insistă pentru o întâlnire regizată minut cu minut, cu un rezultat prestabilit, în timp ce Washingtonul preferă un format mai flexibil, cu discuții deschise.
Un detaliu semnificativ este că Beijingul nu a dat curs solicitării lui Putin de a discuta la trilaterală despre încheierea războiului din Ucraina.
Președintele german Frank-Walter Steinmeier, care s-a întâlnit recent cu Xi în cadrul unei vizite de stat în China, a declarat într-un interviu pentru postul public german ARD că liderul chinez i-a transmis că orice negociere privind conflictul trebuie să includă participarea Europei, deoarece războiul afectează direct securitatea europeană.
În Europa, „China este percepută drept un factor care facilitează războiul Rusiei împotriva Ucrainei” și, prin urmare, trebuie să pășească cu grijă, a spus Europei Libere experta Elizaberh Wishnick, de la CNA Corporation din Virginia.
Găzduirea unui summit trilateral în care Washingtonul, Moscova și Beijingul să discute încheierea războiului fără participarea Ucrainei și a Europei „nu ar face decât să complice diplomația Chinei în relația cu Europa”.
De aceea, chinezii „își doresc un cadru mai larg, care să îi includă și pe ucraineni, și pe europeni”, a mai spus Wishnick.
Miza lui Trump: controlul armelor nucleare
Obiectivele lui Trump pentru această reuniune sunt cele mai modeste.
Președintele american nu trebuie să joace rolul de gazdă, precum Xi, și nici nu trebuie să se străduiască să-și ridice statura pentru a se prezenta pe picior de egalitate cu marile puteri ale lumii, așa cum este nevoit să facă Putin.
În schimb, Trump urmărește să discute despre dezarmarea nucleară, o temă față de care și-a exprimat un interes puternic încă din anii 1980.
În 2019, prima administrație Trump a reorientat strategia nucleară a SUA, trecând de la controlul bilateral tradițional al armamentului cu Rusia la un cadru trilateral care să includă Moscova și Beijingul.
China rămâne însă reticentă în privința abordării subiectului.
„Poziția Chinei privind armele nucleare este clară: Rusia și SUA ar trebui mai întâi să își reducă arsenalele, care sunt mult mai mari”, înainte de a putea începe orice discuție trilaterală, a explicat Tsiporah Fried de la Institutul Hudson.
Statele Unite și Rusia dețin împreună peste 90% din armele nucleare ale lumii, potrivit Federației Oamenilor de Știință Americani, un institut de cercetare cu sediul la Washington.
Rusia are 5.459 de focoase nucleare, în timp ce Statele Unite au 5.177. China deține doar 600.
Cu toate acestea, Beijingul își extinde rapid arsenalul nuclear. Pentagonul estimează că va ajunge la 1.500 de focoase până în 2035.
China susține că această creștere este o măsură defensivă menită să-i asigure o capacitate credibilă de a riposta.
„Există obstacole formidabile în calea oricărui acord trilateral de control al armamentului, mai ales având în vedere asimetriile dintre cele trei puteri nucleare și prioritățile lor strategice diferite. Cu toate acestea, dialogul dintre ele ar fi valoros”, a spus Fried.
Provocarea, adaugă ea, este transformarea acestui dialog în negocieri concrete, cu obiective clar definite și angajamente reciproce pentru a limita în mod semnificativ și verificabil arsenalele nucleare ale celor trei țări.
Traducere și adaptare în română, de Alexandru Eftode
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.