Discuțiile de la Bruxelles au fost grăbite de calendarul competițiilor, mai multe evenimente internaționale urmând să fie găzduite de țări din UE în lunile următoare.
Șase țări europene au amenințat chiar că vor boicota Campionatul Mondial de hochei pe gheață de anul viitor, din Germania, dacă Rusia va fi primită să joace.
„Respingem revenirea echipelor naționale ale Rusiei în turneele internaționale”, a declarat la începutul acestei luni președintele Federației Germane de Hochei pe Gheață, Frank Lutz.
Cum s-a ajuns aici?
Anul acesta a adus evoluții importante care ar putea deschide calea reabilitării sportivilor din Rusia și Belarus.
Prima a fost decizia Comitetului Internațional Olimpic (CIO), din vară, de a ridica provizoriu suspendarea Comitetului Olimpic Rus - o măsură care le-ar putea permite sportivilor ruși să reprezinte Rusia la Jocurile Olimpice de vară de la Los Angeles din 2028, în loc să concureze cu statut neutru.
O decizie similară fusese luată în primăvară în privința sportivilor din Belarus, țară inclusă pe lista interdicțiilor după ce a ajutat Rusia să invadeze Ucraina în 2022, lăsând tancurile rusești să-i folosească teritoriul.
Gimnastul rus Daniel Marinov, medaliat cu bronz la Rotterdam în 2026, alături de chinezul Jingyuan Zou, medaliatul cu aur. Sportivilor ruși și beloruși nu le este interzisă participarea la competiții ca urmare a sancțiunilor, dacă se înscriu ca Sportivi Individuali Neutri.
De vreme ce unele federații sportive au acceptat din nou ca sportivii din cele două țări să concureze sub culorile și imnurile naționale, mai multe țări occidentale s-au văzut obligate să ia măsuri pe cont propriu, mai ales atunci când competițiile au loc pe teritoriul lor.
Finlanda a anunțat recent că va restricționa acordarea vizelor de muncă pe termen scurt pentru sportivii și specialiștii din domeniul sportului din Rusia.
Suedia analizează activ posibilitatea de a le bloca sportivilor ruși accesul în orașul suedez Falun pentru Campionatele Mondiale de schi nordic din februarie, iar Estonia a decis deja să procedeze la fel în cazul competiției de juniori pe care o va găzdui în ianuarie.
Tot în ianuarie, Cehia le-a interzis sportivelor din Rusia intrarea în țară și participarea la Campionatul Mondial de hochei pe gheață feminin sub 18 ani.
Dar toate aceste decizii sunt luate la nivel național, de la caz la caz, iar mai multe state membre au cerut UE un răspuns mai coerent, la nivelul întregii Uniuni.
Un cadru juridic mai solid elaborat la Bruxelles le-ar oferi argumente mai puternice multor state care doresc să blocheze reabilitarea deplină a sportivilor și a echipelor naționale ale Rusiei.
Acest răspuns prinde acum contur și vizează trei direcții: regimul vizelor, sancțiunile și finanțarea.
La Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024, doar 15 sportivi cu pașaport rusesc au acceptat invitațiile și au concurat ca atleți neutri individuali, iar CIO a impus verificări stricte, permițând participarea doar sportivilor care nu au susținut războiul din Ucraina.
Vizele
În privința vizelor, decizia va aparține și în continuare fiecărei țări europene. Bruxelles-ul a emis recomandări la nivelul UE privind eliberarea vizelor pentru cetățenii ruși, însă acestea nu conțin - cel puțin deocamdată - prevederi explicite referitoare la sportivi.
Lucrurile s-ar putea schimba în săptămânile următoare - Comisia Europeană tocmai își revizuiește aceste recomandări. Totuși, ele au doar caracter orientativ și nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.
Până acum, statele baltice și cele nordice au refuzat intrarea în baza regulilor potrivit cărora vizele pot fi acordate doar pentru călătorii esențiale ale unor categorii bine definite de cetățeni ruși, precum reprezentanți ai opoziției, persoane care au nevoie de protecție sau cei care solicită tratamente medicale specifice.
Sportivii cu greu se pot încadra în aceste excepții.
O altă pârghie juridică este Codul de vize al UE, care prevede că o viză trebuie refuzată, iar intrarea respinsă, dacă solicitantul este considerat o „amenințare la adresa relațiilor internaționale ale oricăruia dintre statele membre”.
Codul de vize al UE este obligatoriu pentru toate țările blocului comunitar, iar la începutul anului viitor urmează să fie propusă o actualizare a acestuia.
Modificarea necesită însă o majoritate calificată a statelor membre, iar dezbaterea nu se va încheia suficient de repede pentru a acoperi competițiile sportive din această iarnă.
De asemenea, nu este clar dacă textul va fi actualizat astfel încât să le interzică explicit sportivilor să reprezinte o țară care poartă un război de agresiune, sau dacă va rămâne formulat în termeni mai generali, lăsând loc de interpretări juridice.
Sancțiunile
A doua direcție o reprezintă sancțiunile. Există deja posibilitatea de a impune interdicții de călătorie și înghețări de active în cazul sportivilor ruși și belaruși.
Însă regulile actuale cer dovezi că cei vizați au contribuit într-un fel sau altul la „subminarea integrității teritoriale a Ucrainei” sau că au participat activ la destabilizarea UE prin amenințări hibride.
Astfel de dovezi sunt adesea greu de strâns, iar pe coridoarele de la Bruxelles există o anumită reticență în a penaliza sportivi individuali, atenția fiind concentrată în primul rând asupra politicienilor și a altor factori de decizie.
Ceea ce analizează acum UE este introducerea unor sancțiuni sectoriale care să îi vizeze pe sportivii ruși și belaruși ce concurează cu însemne naționale, nu doar includerea unor persoane pe liste negre individuale.
O astfel de măsură ar echivala cu o interdicție generală, similară celor impuse deja de UE în alte domenii legate de Rusia, precum serviciile de transport, ingineria sau accesul mass-mediei ruse.
Obstacolul major aici este însă tot unanimitatea: vor reuși toate cele 27 de state membre ale UE să ajungă curând la un acord asupra unei asemenea măsuri?
Banii
În fine, a treia pârghie este finanțarea, în special prin programul Erasmus+ Sport, un instrument al UE care sprijină organizații și federații sportive europene.
Cu un buget anual de aproximativ 80 de milioane de euro (88 de milioane de dolari), programul acordă de regulă granturi de până la 1,5 milioane de euro. Deși suma nu pare mare, ea poate reprezenta o gură de oxigen vitală pentru sporturile mai mici, cluburi și autorități locale care construiesc sau întrețin baze sportive.
Ghidul de finanțare pentru Erasmus+ a fost actualizat recent de Comisia Europeană.
Textul prevede acum că federațiile sportive internaționale și alte entități nu mai sunt eligibile pentru aceste fonduri, dacă autorizează sau organizează competiții la care sportivii ruși să concureze cu reprezentare națională deplină.
Potrivit documentului, măsura este luată „pentru a evita acordarea de legitimitate sau de beneficii de imagine prin intermediul sportului Rusiei, care este responsabilă pentru războiul de agresiune împotriva Ucrainei, și pentru a garanta că obiectivul acțiunii de promovare a integrității și a valorilor în sport nu este compromis”.
Traducere și adaptare: Alexandru Eftode
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.