În urma celor două zile de negocieri de la Abu Dhabi, din 10-11 noiembrie, s-a ajuns la un acord de principiu privind un schimb de prizonieri la scară largă și s-au inițiat discuții cu privire la aranjamente mai ample în materie de securitate europeană.
Dar părțile beligerante nu par să fie mai aproape de pace decât erau cu 48 de ore în urmă.
„Obstacolul fundamental în calea încheierii acestui război este faptul că niciuna dintre părțile beligerante nu vede în prezent o soluție de pace care să-i asigure interesele esențiale la un cost mai mic decât continuarea luptelor”, potrivit lui Slawomir Debski, profesor invitat de strategie și relații internaționale la Colegiul Europei din Natolin, cu sediul la Varșovia.
„Acesta este impasul de fond. Moscova dorește o pace care să transforme agresiunea într-o victorie strategică mai amplă. Ucraina are nevoie de o pace care să-i păstreze capacitatea de a supraviețui. Europa nu poate accepta controlul Rusiei asupra securității europene, iar America nu are niciun motiv strategic solid pentru a facilita acest lucru.”
Oficialii americani au descris negocierile ca fiind dure, dar productive, recunoscând totodată lipsa totală de încredere dintre Kiev și Moscova.
Discuțiile au marcat, totuși, o evoluție importantă: Washingtonul încearcă să extindă negocierile dincolo de viitorul Ucrainei, pentru a include acorduri de securitate mai ample pentru Europa, implicând potențial guvernele europene într-un proces din care au fost, până acum, în mare măsură excluse.
Taoiseach-ul (prim-ministrul) Irlandei, Micheal Martin, se întâlnește la Dublin cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. (11 noiembrie 2026)
Trimisii americani Steve Witkoff și Jared Kushner au mers la Moscova pe 12 noiembrie pentru a se întâlni cu președintele rus Vladimir Putin, înainte de a se îndrepta spre Dublin pentru discuții cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care participă la o reuniune a Comunității Politice Europene în Irlanda.
Aceste întâlniri vor testa dacă Washingtonul poate transforma activitatea diplomatică în progrese semnificative sau dacă Moscova folosește negocierile pentru a-și promova obiective strategice mai ample, continuând în același timp războiul.
Schimburile de prizonieri înregistrează progrese
În data de 11 noiembrie, înalți oficiali americani au declarat pentru RFE/RL că acordul privind un schimb de prizonieri de război la scară largă reprezintă un succes.
Un negociator american a menționat, de asemenea, că a observat „un pic de flexibilitate” din partea ambelor părți în cadrul unor discuții private, deși nu au fost furnizate detalii.
Un înalt oficial american, care a vorbit sub condiția anonimatului, a afirmat că Washingtonul intenționează să procedeze treptat, adăugând că administrația va aborda lucrurile „pas cu pas”.
Oficialul a avertizat că măsurile de securitate postbelice nu pot fi puse în aplicare până când nu se va ajunge la un acord cu privire la chestiunile teritoriale și la alte aspecte bilaterale.
Această precizare evidențiază obstacolul principal: părțile pot fi dispuse să discute aranjamente practice, dar rămân la distanță mare în ceea ce privește soluția politică necesară pentru a pune capăt războiului.
Zelenski a declarat la Dublin, pe 11 noiembrie, că schimbul de prizonieri propus ar putea implica între 1.000 și 1.500 de persoane de ambele părți.
El a subliniat însă că Kievul a propus întotdeauna un schimb „toți pentru toți”, afirmând că nu poate înțelege de ce „alte mii” ar trebui să aștepte sfârșitul suferinței lor în captivitate.
Prizonierii de război ucraineni se întorc acasă în urma unui schimb, în octombrie 2026.
Negociatorul-șef al Ucrainei, Rustem Umerov, a recunoscut că, în ciuda discuțiilor, au rămas diferențe majore.
„În aceste două zile, părțile au putut să-și expună direct pozițiile, iar între ele rămân diferențe semnificative”, a spus el.
Kirilo Budanov, șeful administrației prezidențiale a lui Zelenski, a descris discuțiile ca fiind dure, dar a insistat că poziția Ucrainei nu s-a schimbat. Kievul dorește încetarea războiului și acorduri de securitate care să excludă o nouă agresiune rusă.
Moscova nu a dat semne de flexibilitate cu privire la cele mai controversate chestiuni. Negociatorul-șef al Rusiei, Vladimir Medinski, a declarat că schimburile teritoriale ca parte a unui acord sunt excluse, potrivit presei de stat ruse.
Zelenski a dezvăluit, de asemenea, că delegația rusă a respins propunerea Ucrainei privind un armistițiu în domeniul energetic, afirmând că nu are mandatul necesar pentru a discuta această chestiune.
Paul Saunders, președinte și director executiv al Centrului pentru Interesul Național și fost consilier principal al Departamentului de Stat, a declarat pentru RFE/RL că progresele înregistrate până în prezent au fost în mare parte simbolice.
„Nu au fost substanțiale”, a spus Saunders, susținând că părțile nu s-au apropiat în mod concret de un acord acceptabil pentru toate părțile.
Ce vrea Moscova?
Saunders a oferit o explicație care dă de gândit cu privire la disponibilitatea Rusiei de a negocia, susținând că Putin continuă să creadă că Moscova poate câștiga un război de uzură.
Rusia este mai mare și mai bogată decât Ucraina, iar Kremlinul estimează că Kievul se confruntă cu presiuni militare și economice tot mai mari, în timp ce guvernele europene ar putea avea în cele din urmă dificultăți în a-și continua sprijinul, a spus el.
În acest context, negocierile servesc mai multor scopuri.
Ele permit Moscovei să-și demonstreze disponibilitatea de a discuta, să mențină administrația Trump implicată în procesul de pace și să reducă riscul ca un președinte SUA frustrat să adopte o abordare mai dură față de Rusia.
Saunders a afirmat că Moscova are, de asemenea, un motiv să introducă noi subiecte atunci când canalele de negociere existente devin neproductive.
Schimburile de prizonieri și alte acorduri relativ puțin costisitoare contribuie la menținerea dinamicii diplomatice fără a obliga Kremlinul să renunțe la obiectivele sale fundamentale.
Întrebarea este, așadar, ce motiv ar fi suficient de puternic pentru ca Putin să pună capăt războiului, dacă el consideră că timpul și situația de pe câmpul de luptă – așa cum le prezintă Moscova – joacă în favoarea Rusiei.
Convoiul de mașini cu trimișii SUA sosește la Kremlin joi, 12 noiembrie 2026.
Fostul ambasador al SUA la OSCE, James Gilmore, a oferit o interpretare oarecum diferită.
În cadrul unui interviu acordat RFE/RL, el a sugerat că contraatacurile ucrainene împotriva infrastructurii ruse și presiunea economică tot mai mare ar putea împinge Kremlinul să caute o victorie diplomatică, în loc să riște o campanie militară din ce în ce mai costisitoare.
Gilmore a susținut că Rusia ar putea încerca să obțină prin negocieri ceea ce nu poate realiza pe câmpul de luptă.
Totuși, a avertizat el, pozițiile fundamentale ale Moscovei și Kievului rămân greu de conciliat. Rusia dorește o soluție care să echivaleze cu o victorie în termenii săi, în timp ce obiectivul primordial al Ucrainei este supraviețuirea și protecția împotriva unei noi agresiuni.
Gilmore a salutat schimbul de prizonieri și continuarea negocierilor, afirmând că „orice progres deschide calea către progrese ulterioare”. Totuși, el a avertizat să nu se piardă din vedere interesele conflictuale.
Deși experții au opinii diferite cu privire la nivelul presiunii cu care se confruntă Rusia, evaluările lor indică o concluzie comună: participarea Moscovei la negocieri nu demonstrează că Putin ar fi pregătit să renunțe la obiectivele sale.
Securitatea Europei
Poate cea mai importantă evoluție de la Abu Dhabi a fost accentul mai mare pus de Washington pe arhitectura mai amplă de securitate a Europei.
Un înalt oficial american a declarat pentru RFE/RL că negociatorii americani doreau să se întâlnească cu partenerii europeni pentru a discuta despre mecanismele de securitate ale continentului.
Administrația a elaborat propuneri în strânsă coordonare cu partenerii săi, a spus oficialul, menite să consolideze securitatea pe termen lung a Ucrainei, să îi protejeze suveranitatea și să contribuie la stabilitatea europeană.
Washingtonul speră, de asemenea, să convingă Moscova să accepte un format de negociere multilateral, ceea ce ar putea deschide calea către o participare europeană oficială. Kushner a indicat că va încerca să obțină aprobarea lui Putin pentru asta în timpul vizitei la Moscova.
Problema este delicată, deoarece Marea Britanie, Franța, Germania, NATO și Comisia Europeană nu au fost incluse în negocierile trilaterale principale, deși reprezentanții europeni au fost prezenți în marja lor.
Pentru Kiev, îngrijorarea nu ține doar de protocolul diplomatic. Ucraina se teme că Washingtonul și Moscova ar putea discuta despre viitorul său fără a o implica suficient deși teritoriul și suveranitatea ei sunt în joc.
Zelenski a insistat că Europa trebuie să fie reprezentată, argumentând că deciziile privind securitatea europeană nu pot fi luate fără guvernele europene.
Agenda mai largă ridică, de asemenea, îngrijorări cu privire la ambițiile strategice ale Moscovei.
Rusia pare să încerce să atragă Washingtonul într-o discuție mult mai amplă despre ordinea de securitate europeană, ceea ce ar putea slăbi alianța transatlantică și reduce influența Europei.
Conform acestei interpretări, negocierile nu mai vizează doar Ucraina, ci și relația strategică dintre Statele Unite, Europa și Rusia.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, ține un discurs pe portavionul HMS Prince of Wales, ancorat în portul din Oslo, Norvegia, pe 11 noiembrie 2026.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că discuțiile sale cu oficialii NATO implicați în întâlnirile de la Abu Dhabi au indicat că Statele Unite, Ucraina și Europa sunt „complet aliniate și unite”. Cu toate acestea, el a subliniat că Rusia trebuie să demonstreze că este cu adevărat pregătită să se angajeze.
Testarea influenței Washingtonului
Orice potențiale întâlniri cu Putin și Zelenski ar testa dacă diplomația poate depăși stadiul discuțiilor exploratorii și poate genera propuneri concrete.
O problemă centrală rămâne: dacă acordurile de securitate postbelice nu pot fi puse în aplicare până la soluționarea disputelor teritoriale, ce garanții poate obține Ucraina înainte de a lua decizii cu privire la teritoriile ocupate?
Pentru Kiev, orice acord care lasă țara expusă unui alt atac rus riscă să transforme încetarea focului în puțin mai mult decât o pauză în conflict.
Zelenski a declarat la Dublin că Ucraina are nevoie de „răspunsuri foarte concrete” cu privire la garanțiile de securitate, adăugând că multe vor depinde de Rusia, dar și mai mult de Statele Unite, deoarece, cu cuvintele sale, Ucraina „nu caută garanții de securitate din partea Rusiei, ci din partea Statelor Unite”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.