Un grup de petroliere rusești aflate sub sancțiuni au aruncat ancora în iulie la aproximativ 1.300 de kilometri nord de Cercul Polar Arctic, după ce au rămas blocate de gheață. Navele s-au pregătit pentru o lungă așteptare în apele înghețate de la capătul lumii. Două spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară care le puteau veni în ajutor se aflau la câteva zile de navigație distanță.
Navele au rămas blocate în Strâmtoarea Vilkitski, un culoar maritim îngust, cu o lățime de 55 de kilometri, între coasta nordică a Siberiei și insula Bolșevik, pe ruta maritimă nordică a Rusiei spre China.
Kremlinul a investit masiv în perspectiva deschiderii unei rute maritime considerate până acum aproape impracticabile, pe măsură ce gheața marină arctică se retrage. Această rută se află, totodată, mai departe de raza atacurilor cu drone ucrainene și de posibilitatea ca navele militare europene să intercepteze petrolierele flotei fantomă.
Anul acesta, ruta maritimă nordică a fost folosită pentru transportul unor volume record de țiței și gaze naturale lichefiate (GNL) exportate de Rusia. Însă, după cum a arătat „ambuteiajul maritim” din Arctica, navigația nu este întotdeauna lipsită de obstacole.
„Acesta este un exemplu grăitor pentru unul dintre mesajele noastre principale: mai puțină gheață nu înseamnă neapărat o navigație mai ușoară”, a declarat pentru RFE/RL Ksenia Vahrușeva, șefa proiectului arctic al grupului ecologist Bellona, cu sediul în Lituania.
„Când gheața se topește, unele porțiuni se desprind și plutesc. Uneori, în anumite locuri, mai ales în strâmtorile înguste, aceste bucăți de gheață se aglomerează și formează un bloc compact, prin care o navă fără o clasă de gheață adecvată nu poate trece”, a adăugat ea.
Vahrușeva se referea la clasificarea navelor după capacitatea acestora de a face față gheții marine. Lipsa unor astfel de nave în Rusia este unul dintre factorii care frânează dezvoltarea Rutei Maritime Nordice, în pofida declarațiilor optimiste ale președintelui Vladimir Putin și ale altor oficiali ruși despre potențialul acesteia.
„O cale sigură”
Ruta maritimă nordică este „de o importanță crucială în actuala situație internațională dificilă – o cale fiabilă și sigură către cele mai mari piețe ale lumii”, a declarat Putin luna trecută, la lansarea proiectului petrolier emblematic Vostok Oil, în peninsula Taimîr, la sud de strâmtoarea Vilkitski.
Putin a afirmat că, în 2025, pe această rută au fost transportate 37 de milioane de tone de mărfuri, deși nu pe întreaga ei lungime, și a estimat că volumul se va „dubla aproape” până în 2030. De fapt, încă din 2019, oficialii de la Kremlin încercau să atingă ținta stabilită de Putin de 80 de milioane de tone până în 2024.
Acesta este doar unul dintre exemplele care arată că datele despre ruta maritimă nordică conturează o imagine mai nuanțată decât sugerează declarațiile oficiale.
La sfârșitul lunii trecute, Centrul pentru Logistica Nordului Îndepărtat (CHNL), finanțat de Norvegia, a raportat că Rusia transportase pe întreaga rută maritimă nordică, spre China și alte destinații asiatice, aproximativ 2 milioane de tone de mărfuri, în principal țiței – echivalentul a circa 15 milioane de barili. Cele mai multe transporturi plecaseră din portul Murmansk, de la Marea Barents.
Până la jumătatea lunii octombrie, volumul ajunsese la aproximativ 20 de milioane de barili, a relatat Reuters, citând comercianți și date privind transportul maritim. Este o creștere de 50% față de 2025. Cu toate acestea, volumul reprezintă doar aproximativ 1% din totalul exporturilor de petrol ale Rusiei transportate pe mare.
„Există, fără îndoială, o accelerare a dezvoltării în această zonă. Totuși, aceasta pornește de la un nivel relativ scăzut”, a declarat pentru RFE/RL Tomas Alexa, analist principal la compania de consultanță în securitate maritimă Ambrey.
„Mesajul se adresează în mare parte publicului intern, dar și Indiei și Chinei. Rusia încearcă să-și reafirme statutul de partener de încredere, capabil să livreze volumele convenite prin contracte sau estimate”, a adăugat el.
Alexa a precizat că, deși Rusia a introdus în flotă mai multe nave noi capabile să opereze în Arctica, sancțiunile occidentale îi îngreunează serios capacitatea de a construi și întreține aceste nave, precum și alte infrastructuri din regiune.
„Piesele de schimb și materialele de construcție trebuie adesea procurate prin intermediari, pentru a evita regimurile de sancțiuni, deoarece înainte puteau fi obținute doar din Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud sau Europa”, a spus el. În plus, lucrările de întreținere și reparațiile erau efectuate anterior de companii norvegiene, daneze și olandeze, care nu mai sunt dispuse să ofere astfel de servicii.
Un nou front de confruntare
Deși cea mai mare parte a transporturilor de pe ruta maritimă nordică o reprezintă exporturile energetice ale Rusiei, și alte țări încep să exploreze această cale maritimă înghețată.
Pe 22 octombrie, guvernul sud-coreean a anunțat că prima navă portcontainer din țară a parcurs această rută, prezentând-o drept o scurtătură spre Europa. Autoritățile au atras însă atenția asupra condițiilor dificile de navigație, inclusiv asupra marilor aglomerări de gheață din strâmtorile Bering și Vilkitski.
Anul acesta, China a lansat pentru prima dată un serviciu regulat de transport cu nave portcontainer spre Europa pe ruta maritimă nordică, efectuând mai multe curse.
Catherine Sendak, directoarea programului pentru apărare transatlantică și securitate al Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (CEPA), spune că există numeroase semne de întrebare privind modul în care Rusia va administra această rută.
„Rusia consideră că o mare parte din Arctica – cea mai mare parte – îi aparține și consideră că… este o cale navigabilă interioară”, a declarat ea pentru RFE/RL.
Your browser doesn’t support HTML5
Ce interese militare și economice are Rusia în Arctica
„S-a discutat despre taxe de tranzit [...] și despre ce servicii ar urma să ofere autoritățile ruse navelor comerciale care traversează ruta”, a adăugat Sendak.
„Nu cred că există răspunsuri clare la aceste întrebări în acest moment. Aș fi interesată să văd dacă, peste un an, Rusia va mai considera că este în interesul său să folosească această rută, dar poate că nu va mai dori să le permită și altor actori să o utilizeze în aceeași măsură.”
Un raport CEPA publicat în septembrie afirma că „Rusia transformă Arctica într-o fortăreață”. Oficiali de la Washington, Bruxelles și din alte capitale au folosit formulări similare.
„Pe măsură ce Rusia și China își extind prezența și își sporesc ambițiile, Arctica a devenit o linie a frontului în competiția pentru puterea globală”, a declarat șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, pe 21 octombrie, când a prezentat noua strategie a UE pentru Arctica. „Accesul la rutele maritime arctice și la resursele naturale este de interes strategic pentru UE.”
În februarie, NATO a lansat noua misiune Arctic Sentry, menită să-și consolideze prezența în regiune. Luna trecută, Statele Unite au anunțat planuri de extindere a prezenței militare în Groenlanda, în cadrul unui acord care urmărește și depășirea disputei tensionate din interiorul alianței cu privire la solicitarea președintelui american Donald Trump de a se recunoaște suveranitatea SUA asupra insulei.
Pe lângă aceste preocupări legate de securitate, organizații precum Bellona atrag în continuare atenția asupra riscurilor de mediu asociate intensificării traficului maritim în regiune. Pericolele sunt deosebit de mari în cazul petrolierelor îmbătrânite și prost întreținute din flota fantomă, precum unele dintre navele care au rămas blocate în strâmtoarea Vilkitski.
Doar una dintre nave a reușit să treacă prin strâmtoare. Celelalte au ales în cele din urmă o rută diferită, după ce au așteptat până la două săptămâni sosirea spărgătoarelor de gheață, fără să poată traversa nici atunci strâmtoarea.
„O deversare de petrol în mediul arctic este mai periculoasă pentru natură decât în alte regiuni ale lumii, deoarece, la temperaturi scăzute, petrolul se degradează natural mult mai lent decât în zonele mai calde. În plus, se poate răspândi și peste gheață, ceea ce poate amplifica efectele schimbărilor climatice”, a explicat Vahrușeva.
„Rusia nu publică informații despre incidentele sau accidentele de pe ruta maritimă nordică, iar regiunea este atât de vastă și izolată, încât nu există organizații independente sau activiști care să poată relata ce se întâmplă acolo”, a avertizat ea.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.