Pe măsură ce rezultatele au început să sosească târziu în seara zilei de 3 noiembrie, devenind clar că democrații au preluat controlul atât asupra Camerei Reprezentanților, cât și asupra Senatului, în detrimentul republicanilor, Trump a recunoscut că războiul pe care l-a declanșat împotriva Iranului în ultima zi a lunii februarie a avut un impact negativ asupra partidului său.
Însă liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a declarat într-un comunicat publicat pe 4 noiembrie – aniversarea zilei în care studenții radicali au consolidat înlăturarea șahului susținut de SUA, luând cu asalt ambasada americană și ținând 52 de cetățeni americani ostatici timp de 444 de zile – că oricine se așteaptă la o schimbare fundamentală a politicii americane doar pentru că un partid l-a înlocuit pe altul se „înșală grav”.
El a avertizat împotriva „oricărei înclinații, fie ea și cât de mici, spre supunere” față de Statele Unite, adăugând că „SUA consideră că sfârșitul hegemoniei sale este încă departe; noi îl vedem ca fiind aproape”.
În ultimele zile, negociatorii iranieni și americani s-au angajat activ în discuții indirecte – mediate în principal de Qatar și Pakistan – în încercarea de a pune capăt conflictului militar. Cu toate acestea, Trump a refuzat să excludă reluarea atacurilor asupra Iranului, întrucât Statele Unite mai au încă de „rezolvat” una sau două ținte, inclusiv o instalație nucleară suspectă.
Jalal Rashidikoochi, fost parlamentar iranian reformist, a declarat că nu vede diferențe semnificative între democrați și republicani, deși a descris scrutinul drept o respingere „istorică și umilitoare”, din partea alegătorilor americani, a celor care au susținut războiul împotriva Iranului. El i-a îndemnat, de asemenea, pe noii membri aleși ai Camerei Reprezentanților și ai Senatului să țină cont de acest mesaj.
Desigur, numeroși oficiali iranieni au profitat de ocazie pentru a-și exprima satisfacția față de rezultatele alegerilor. Unii au pus victoria pe seama „rezistenței populare” a iranienilor, a „curajului luptătorilor iranieni” și a „răzbunării istorice” a Iranului împotriva celor responsabili de uciderea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei, pe 28 februarie, în prima zi a atacurilor aeriene lansate de SUA și Israel în cadrul conflictului.
Astfel de declarații nu dezvăluie însă neapărat modul în care conducerea Iranului va acționa în continuare.
De asemenea, alegerile s-ar putea dovedi mai puțin decisive decât sugerează oficialii iranieni, întrucât Trump păstrează la dispoziție o serie de instrumente puternice de politică externă și va rămâne în funcție până în ianuarie 2029.
O linie mai dură sau o strategie de așteptare?
Hamidreza Azizi, analist senior pe probleme iraniene la International Crisis Group, organizație cu sediul la Bruxelles, a declarat pentru RFE/RL că oficialii iranieni de rang înalt interpretează rezultatele alegerilor drept o victorie pentru Republica Islamică și o confirmare a justeței abordării sale inflexibile.
„În acest context, mă aștept ca rezultatele să ducă la o înăsprire suplimentară a poziției Iranului, nu la o relaxare a acesteia”, a afirmat el.
Potrivit analistului, acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește principalele revendicări ale Teheranului - Washingtonul trebuie să facă primul pas prin ridicarea sancțiunilor și a blocadei, iar orice acord nu trebuie să presupună concesii majore în domeniul nuclear.
Azizi a avertizat că o asemenea poziție ar putea spori, în loc să reducă, riscul unei noi confruntări, mai ales dacă Trump ajunge la concluzia că nu mai are nimic de pierdut și pariază că o victorie pe plan extern ar putea compensa înfrângerea suferită pe plan intern.
O altă posibilitate, potrivit lui Damon Golriz, lector la Universitatea de Științe Aplicate din Haga, este ca Teheranul să aleagă să aștepte încheierea mandatului lui Trump.
Golriz a declarat postului Radio Farda al RFE/RL că Iranul ar putea ajunge la concluzia că este mai avantajos să evite concesiile majore în fața lui Trump și să reziste până la instalarea unei viitoare administrații americane, cu care consideră că ar putea încheia un acord mai durabil.
El a invocat negocierile desfășurate în timpul președinției lui Barack Obama, care au dus la acordul nuclear din 2015, precum și ceea ce a descris drept un angajament diplomatic serios în timpul fostului președinte Joe Biden. Aceste precedente arată, în opinia sa, că un climat politic diferit la Washington ar putea oferi Teheranului perspective mai favorabile.
Golriz se așteaptă, de asemenea, ca perioada următoare să rămână instabilă, Trump putând încerca să-și reafirme forța după reculul electoral și să continue să recurgă la presiuni militare și economice pentru a determina Iranul să facă concesii.
Totuși, Golriz a susținut că atacurile militare nu pot rezolva disputele legate de programul nuclear iranian și de Strâmtoarea Ormuz. O soluție durabilă ar necesita negocieri „secrete, directe, susținute, pe termen lung și serioase”, care ar putea fi chiar mai ample decât discuțiile ce au dus la acordul nuclear din 2015.
Azizi a afirmat că liderii de la Teheran par să fie conștienți de acest pericol, avertismentul lui Khamenei fiind un semnal clar în acest sens. Rezultatul depinde însă, în mare măsură, de Washington.
„Miza rămâne ridicată”, a declarat el. „Multe depind de modul în care Trump își evaluează propria poziție și situația Partidului Republican, precum și de felul în care răspunde presiunilor interne care îl împing în direcții diferite.”
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.