Decizia soțului ei de a-și lua trei luni de concediu de îngrijire a copilului a fost întâmpinată cu multă admirație. În schimb, pentru cele 18 luni petrecute de ea acasă, efortul a fost considerat un lucru firesc, povestește Alina Cebotari, directoarea Coaliției Naționale „Viață fără Violență” și activistă pentru drepturile femeilor.
Această diferență de reacție a revoltat-o pe Alina, pentru că arată, încă o dată, cum este subapreciată munca neremunerată a femeilor.
„Când e vorba de soțul meu, de un bărbat care stă acasă trei luni cu fiica sa, atunci e wow!. Iar dacă ești femeie, este, pur și simplu, datoria ta”, spune activista. Asta deși ambii părinți sunt responsabili în mod egal de creșterea unui copil, explică Alina. Implicarea tatălui aduce beneficii atât copilului, cât și părintelui, care poate astfel să construiască o relație mai apropiată cu acesta, să fie mult mai conectat cu el.
„El deseori mi-a spus că, probabil, dacă nu aș fi fost eu soția lui, el nu ar fi fost atât de implicat ca tată. Dar o spune cu recunoștință, pentru că el are o relație superbă cu Iris”, povestește Alina.
Ea recunoaște că implicarea soțului este și rezultatul unui efort de educare, pe care femeile care își doresc relații egale ajung adesea să și-l asume tot ele.
„Pentru că felul în care sunt crescuți bărbații în societatea noastră... ei, în mod natural sau spontan, nu o să se conecteze cu copilul, nu o să petreacă timp cu copilul, nu o să se trezească noaptea să-l readoarmă, nu o să-l țină în brațe sau nu o să-și ia un concediu paternal remunerat sau neremunerat. Și aici, pentru că societatea încă rămâne în urmă, dacă vrem să avem un tată mai implicat, oricum femeia are foarte multă povară ca să-l educe, într-un fel, pe partener sau pe soț. Și asta e obositor”, spune activista.
Egalitatea de gen este un proces continuu de negociere în cuplu, dar și de autoeducație. În acest episod, Alina povestește ce a motivat-o să devină activistă pentru drepturile femeilor, cum își gestionează gândurile și îndoielile care o sabotează și ce relație are cu feminitatea. Vorbește și despre felul în care se manifestă inegalitățile într-o societate în care, aparent, femeile au aceleași drepturi ca bărbații, dar și despre ce mai înseamnă să fii feminin sau masculin într-o societate care promovează egalitatea de gen.
Your browser doesn’t support HTML5
De ce tații sunt lăudați, iar mamele își fac doar datoria | Unde se ascunde (in)egalitatea în cuplu?
În acest episod, Alina Cebotari a vorbit despre:
- Experiența personală privind concediul de îngrijire a copilului și reacțiile diferite ale societății față de mame și tați;
- Efortul constant necesar pentru construirea unui parteneriat egal în cuplu și negocierea responsabilităților casnice;
- Provocările primului an de maternitate, izolarea socială și presiunea imaginii „mamei perfecte”, promovată în mediul online;
- Dispariția rețelelor comunitare de sprijin („satul” de altădată) și impactul acestei lipse asupra părinților;
- Amintirile din copilăria petrecută la sat, legate de violența domestică, și modul în care acestea i-au definit parcursul de activistă;
- Emigrarea în Italia, studiile în domeniul drepturilor omului și fondarea Asociației „Femei pentru Femei”;
- Sindromul impostorului, autocenzura în rândul femeilor și diferențele de încredere în sine dintre bărbați și femei în spațiul public și politic;
- Prietenia între femei și demontarea stereotipului privind competitivitatea feminină;
- Redefinirea conceptelor de feminitate și masculinitate dincolo de miturile comerciale sau clișeele patriarhale;
- Starea reală a egalității de gen, violența obstetrică și provocările sistemice cu care se confruntă femeile din R. Moldova;
- Viziunea asupra unei societăți cu șanse egale, în care copiii pot crește și își pot alege liber drumul, fără roluri prestabilite de gen.
***
Podcastul „Laboratorul Social”, unde luăm mostre de societate – oameni, idei, fenomene, procese - și le studiem la microfon, a fost conceput din start ca un spațiu public și sigur pentru a pune în cuvinte și a înțelege mai bine ceea ce ni se întâmplă ca indivizi și ca societate într-o lume în schimbare rapidă.
Acum, după ce câteva runde de alegeri au readus la suprafață resentimentele acumulate în timp și care, în lipsa unei culturi a dialogului, au accentuat divizarea, ne propunem să abordăm, prin povești personale, subiecte sensibile ce țin de identitate și relații interetnice în Republica Moldova. Dar nu ne vom opri doar la acestea, pentru că vrem să descoperim împreună și alte povești despre cum se schimbă această societate.
Urmărește „Laboratorul social” pe YouTube și pe europalibera.md.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.