Un proiect din epoca sovietică, menit să ridice cel mai înalt baraj din lume, a făcut luna aceasta încă un pas spre realizare. Instituțiile financiare internaționale își sporesc sprijinul pentru hidrocentrala Rogun din Tadjikistan.
La începutul lunii octombrie, autoritățile de la Dușanbe au ratificat acordul pentru un grant de 300 de milioane de dolari oferit de Banca Mondială. Ulterior, au apărut informații despre o posibilă finanțare suplimentară de 500 de milioane de dolari din partea Băncii Asiatice de Dezvoltare.
Filippo Menga, conferențiar de geografie la Universitatea din Bergamo, Italia, a declarat Europei Libere că noile finanțări nu garantează finalizarea proiectului. Totuși, marile bănci își leagă acum propria credibilitate de Rogun, astfel încât, „financiar și politic, proiectul este foarte greu de oprit”.
Barajul Rogun ar urma să atingă 335 de metri, depășind înălțimea Turnului Eiffel. El va închide un defileu îngust al râului Vahș, aflat la 100 km est de Dușanbe.
Hidrocentrala va dubla capacitatea de producere a energiei electrice a Tadjikistanului: ar putea pune capăt penuriei cronice de electricitate din timpul iernii și ar asigura un surplus pentru export.
Construcția va impune însă și strămutarea a peste 50.000 de oameni. Pe măsură ce lacul de acumulare se va umple, apa va acoperi mai multe sate din amonte.
Într-un sat de lângă Rogun, Mukim Hasanov era unul dintre zecile de mii de oameni care așteptau să fie strămutați când reporterii Serviciului tadjic al RFE/RL au discutat cu el, în iunie. Agricultorul de 75 de ani a spus că familia sa primise un teren departe de baraj. Inflația va înghiți însă o mare parte din despăgubirea pentru casă, promisă cu ani în urmă.
„Când ne-au evaluat locuința și bunurile, prețurile erau cu totul altele, inclusiv la materialele de construcție”, a spus el. „Acum totul este foarte scump. De exemplu, un panou din lemn costa atunci 50 de somoni [aproximativ 5,40 dolari], iar acum costă 150 de somoni [aproximativ 16,30 dolari].”
În Rogunion (o suburbie a capitalei Dușanbe numită astfel după locul de origine al multor oameni strămutați din zona care va fi inundată), unii localnici se plâng că nu au primit niciodată terenurile agricole promise.
Alții spun că sunt „sută la sută mulțumiți” de noua așezare. „Nu avem nicio problemă”, a declarat Tavakkal Șamsulloev. „Ne-au reparat drumurile și au adus electricitate.”
Oponenții proiectului susțin că aproximativ 32.000 de oameni ar putea evita strămutarea dacă barajul ar fi cu doar 35 de metri mai scund.
Eugene Simonov, coordonatorul coaliției pentru protecția naturii „Râuri fără Frontiere”, a declarat pentru RFE/RL că autoritățile de la Dușanbe par să fi urmărit titlul de cel mai înalt baraj din lume ca pe „o trăsătură esențială a unui proiect de mândrie națională, asemenea unei piramide sacre”.
Autoritățile tadjice spun că înălțimea-record va asigura „performanțe economice și de mediu superioare” celor oferite de variantele mai scunde ale barajului. Evaluarea este susținută și de rapoartele Băncii Mondiale.
Barajul Rogun a fost proiectat în Uniunea Sovietică, iar lucrările au început în 1976. Destrămarea URSS și războiul civil care a urmat în Tadjikistan au dus la abandonarea lui. Încercările statului tadjic, devenit independent, de a relua construcția s-au lovit inițial de opoziția Uzbekistanului, aflat în aval.
Președintele uzbec de atunci, Islam Karimov, a calificat proiectul drept „o prostie”. El invoca riscurile de siguranță și temerea că Tadjikistanul ar putea folosi controlul asupra apei care ajunge în Uzbekistan ca instrument de presiune politică.
Lucrările au fost reluate mai târziu în acel an, dar condițiile de pe amplasament s-au dovedit extrem de complicate. Un strat de sare gemă, lat de câțiva metri și situat imediat în amonte de baraj, risca să se dizolve sub presiunea apei din lacul de acumulare. În plus, potrivit mai multor rapoarte tehnice, amplasarea într-o regiune activă seismic aducea și riscul unor cutremure declanșate de umplerea lacului. Lucrările din epoca sovietică necesitau, la rândul lor, refaceri ample pentru a respecta standardele moderne de siguranță.
Grupul italian de infrastructură Webuild, implicat în proiect, a refuzat să comenteze aspectele tehnice ale construcției. Un raport din 2014 descrie însă necesitatea unor „lucrări ample de remediere” a construcțiilor sovietice.
Barajul Rogun este construit din piatră, cu un nucleu impermeabil de argilă. Această structură relativ flexibilă a fost aleasă, în parte, pentru că suportă mișcările seismice mai bine decât barajele cu fețe din beton, care pot fisura.
Două turbine ale hidrocentralei funcționează deja. Al treilea dintre cele șase grupuri generatoare ar urma să intre în funcțiune în 2027.
Menga, autorul unei cărți despre politica apei în Asia Centrală, spune că barajul mai trebuie înălțat cu aproximativ 145 de metri. Finalizarea lui depinde și de menținerea sprijinului politic al vecinilor Tadjikistanului din regiune.
„Șansele ca Rogun să fie terminat sunt mai mari ca oricând. Dar să spunem că finalizarea este «practic sigură» ar fi o exagerare.”
Potrivit estimărilor, guvernul tadjic mai are nevoie de aproximativ 5,8 miliarde de dolari pentru a finaliza proiectul hidroenergetic Rogun. Finanțarea va proveni în mare parte din bugetul de stat. Termenul propus pentru încheierea lucrărilor este 2035.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.