La sfârșitul lunii mai, când invazia rusă la scară largă se apropia de patru ani și jumătate, iar sezonul luptelor de vară intra într-o fază mai intensă, comandanții ucraineni au trimis în mod discret unele dintre cele mai experimentate unități ale armatei în poziții situate cam la 50 de kilometri nord de orașul Sloviansk, din regiunea Donețk.
Majoritatea acestor forțe proveneau din Corpul 3 de Armată al Ucrainei și au fost desfășurate într-un sector al frontului unde Armata a 20-a a Rusiei înainta treptat spre vest, extinzând un cap de pod creat pe malul vestic al râului Jerebeț, printre sate, terenuri agricole și câmpuri deschise.
Obiectivul Rusiei era să taie liniile de aprovizionare ale forțelor ucrainene care apără Slovianskul, unul dintre cele două mari orașe din regiunea Donețk aflate încă sub controlul Kievului.
În următoarele luni, însă, Ucraina a lansat o contraofensivă discretă, care, potrivit experților și analiștilor militari, a împins trupele ruse înapoi și a redus amenințarea unei încercuiri a aglomerării urbane Sloviansk-Kramatorsk.
În timpul lunilor de vară, forțele ucrainene au înaintat spre nord, pornind din orașul Liman, și în același timp au împins frontul spre sud, către satele Ridkodub, Katerinivka și Nove.
Potrivit cercetătorilor care analizează surse deschise, experților care au călătorit pe front și bloggerilor militari ucraineni și ruși, operațiunea se apropie de un succes important pentru forțele ucrainene. O mare parte dintre trupele ruse din zonă au fost împinse înapoi până la râul Jerebeț, iar mici grupuri de militari ruși sunt încercuite și ar putea fi capturate sau ucise în zilele următoare.
După toate indiciile, contraofensiva ucraineană pare să fie una dintre cele mai importante schimbări de pe câmpul de luptă în ultimele luni, poate chiar din ultimul an.
Deocamdată, acest succes reduce, într-o anumită măsură, presiunea asupra apărării ucrainene, care încearcă să mențină linia formată din orașe, sate și drumuri care se întind de la nord la sud - o zonă cunoscută sub numele de „aglomerarea” Sloviansk-Kramatorsk.
În plus, ofensiva, care a durat aproape patru luni, s-a desfășurat într-un neobișnuit vid informațional. Până în ultimele zile, aproape nicio informație despre operațiune nu a ajuns pe canalele de Telegram ale bloggerilor militari din Ucraina sau Rusia.
„Ucrainenii au recuperat o parte din teritoriu. Rusia a pierdut mai mult teritoriu”, a declarat pentru RFE/RL Konrad Muzyka, un expert militar stabilit în Polonia, care a petrecut perioade îndelungate pe linia frontului din Ucraina. „Este semnificativ nu atât din cauza a ceea ce se întâmplă în jurul orașului Liman, ci pentru că, în opinia mea, a zădărnicit un plan rusesc de amploare, care urmărea să încercuiască aglomerarea Sloviansk-Kramatorsk, din nord și din sud.”
„Rușii încearcă în continuare această manevră de încercuire” a întregii regiuni Donețk, a spus Dara Massicot, expertă în armata rusă la Carnegie Endowment for International Peace, un think tank cu sediul la Washington. „Deocamdată, se pare că tentativa din nord a fost oprită.”
Între timp, mai multe canale de Telegram rusești pro-război au semnalat și ele câștigurile teritoriale semnificative obținute de Ucraina.
„O înfrângere zdrobitoare pe frontul de la Liman”, a declarat un blogger proeminent de pe Telegram pe nume Anatoli Șarîi, un fost politician ucrainean care a fost condamnat în contumacie pentru înaltă trădare în Ucraina și a primit o pedeapsă de 15 ani de închisoare.
„Situația de la Liman este alarmantă”, a afirmat Rîbar, un alt blogger de pe Telegram afiliat anterior Ministerului Apărării din Rusia.
„Am suferit o înfrângere tactică neplăcută”, a anunțat un alt canal, numit Dnevnik Desantnika. „Cu toate acestea, nu a avut loc o încercuire; majoritatea personalului nostru a fost retras, iar acum totul depinde de capacitatea forțelor [ucrainene] de a exploata acest succes la est de râul Jerebeț.”
Cel puțin un blogger prorus, Iuri Kotenok, s-a plâns în mod special de lipsa informațiilor care au ajuns în spațiul public din surse ucrainene.
„Ucraina desfășoară o ofensivă lângă Liman în condiții de tăcere informațională”, a scris el. „Tăcerea din partea noastră este deja ceva obișnuit, dar din partea inamicului pare oarecum neobișnuită, ceea ce este alarmant. Aici avem de-a face cu un regim de tăcere deliberat și țintit.”
Biroul de presă al armatei ucrainene a refuzat să comenteze, invocând operațiunile în desfășurare. Însă, într-o declarație publicată pe 15 septembrie, comandantul Corpului 3 de Armată, generalul de brigadă Andrii Bilețki, a confirmat în linii mari contraofensiva.
„Confirmăm informațiile despre o ofensivă a armatei ucrainene în nordul regiunii Donețk. Menținând tăcerea informațională, unitățile au eliminat punctele de infiltrare ale inamicului”, a afirmat el. „În prezent, există numeroase informații din surse deschise care sugerează că scopul final al operațiunilor noastre ofensive este acela de a ajunge la malurile râului Jerebeț… Vor urma vești bune.”
Ministerul rus al Apărării nu a răspuns la o solicitare de comentarii a RFE/RL.
Un succes local, fără o schimbare strategică
Experții militari spun că succesul de pe câmpul de luptă este puțin probabil să se transforme într-o schimbare strategică mai amplă pentru Ucraina. În ansamblu, Kievul rămâne în dezavantaj, cu efective mai mici și cu un deficit de armament în multe sectoare ale frontului în raport cu Rusia.
În pofida pierderilor foarte mari și a faptului că a cedat teren în unele zone, Rusia continuă să înainteze lent pe anumite sectoare ale frontului.
Comandanții militari ruși au acordat prioritate capturării orașelor Sloviansk și Kramatorsk, ceea ce le-ar permite să preia controlul asupra întregii regiuni Donețk și, implicit, asupra întregului Donbas.
Aceasta este o prioritate majoră pentru Putin și Kremlin. Rusia a promis că va cuceri prin forță întregul Donbas dacă Ucraina refuză să cedeze teritoriile pe care încă le controlează, o condiție respinsă ferm de Kiev. Controlul teritoriilor din Donbas este unul dintre principalele puncte de blocaj în eforturile de pace conduse de Statele Unite, care au avut o evoluție oscilantă.
Totuși, 2026 a fost un an relativ stabil pentru trupele ucrainene de pe front. În unele zone, Kievul a recucerit mai mult teritoriu decât a reușit Rusia să ocupe.
Succesul contraofensivei de la Liman scoate în evidență și capacitatea de luptă a unora dintre cele mai bune unități ucrainene, inclusiv Corpul 3 de Armată, dar și unele dintre problemele persistente cu care se confruntă Rusia pe câmpul de luptă, mai ales că trimite pe front noi voluntari cu o pregătire minimă.
„Cred că acest lucru arată că rușii se pot concentra [doar] pe un singur sector principal, la un moment dat, care acum se află în sudul regiunii Donețk. Asta deschide, ocazional, zone mai vulnerabile în alte părți ale frontului, care pot fi exploatate”, a spus Massicot.
„Am impresia că Armata a 20-a nu era cea mai puternică și, prin urmare, este posibil să fi fost o zonă potrivită pentru ca Ucraina să înainteze”, a adăugat experta.
„Ucraina a eliminat efectiv amenințarea de încercuire a [Limanului] și amenință acum flancul rus aflat la nord de oraș”, a afirmat Black Bird Group, o organizație de cercetare cu sediul în Finlanda.
„Campania de vară a Rusiei din 2026 poate fi considerată un eșec”, consideră Emil Kastehelmi, cofondatorul grupului.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.