WASHINGTON -- La aproape două săptămâni după ce directorul CIA, John Ratcliffe, a efectuat o vizită neanunțată la Moscova, rămân întrebări cu privire la motivele care au stat la baza acestei misiuni neobișnuite și la ceea ce consideră Washingtonul că Rusia ar putea să pregătească.
Se pare că Ratcliffe a avertizat oficialii ruși să nu atace sau să pună la încercare NATO, exprimându-și îngrijorarea în special cu privire la statele baltice: Estonia, Letonia și Lituania. De asemenea, se pare că a discutat despre sprijinul acordat de Rusia Iranului. Președintele SUA, Donald Trump, a descris vizita ca fiind una de „semi-rutină”, a afirmat că Washingtonul dorește încetarea războiului din Ucraina și că „s-ar putea întâmpla ceva” în urma acesteia.
CIA nu a făcut public programul complet al vizitei. Kremlinul a declarat că Ratcliffe nu s-a întâlnit cu președintele Vladimir Putin, descriind vizita ca făcând parte din contactele continue dintre serviciile de securitate ale celor două țări.
Oficialii americani au informat aliații din NATO cu privire la îngrijorările legate de comportamentul potențial al Rusiei, în timp ce Ucraina a declarat că a fost informată atât înainte, cât și după vizita lui Ratcliffe.
Vizita lui Ratcliffe a fost prima deplasare la Moscova, cunoscută public, a unui director al CIA în funcție, de când William Burns s-a deplasat acolo în noiembrie 2021, cu câteva luni înainte ca Rusia să lanseze invazia pe scară largă asupra Ucrainei. Comparația ridică o întrebare evidentă: cât de grave trebuie să fie informațiile pentru ca un director al CIA să se deplaseze personal la Moscova pentru a transmite un avertisment?
Pentru Edward Bogan, un ofițer de operațiuni al CIA pensionat, cu 24 de ani de experiență în domeniul securității naționale și al serviciilor de informații, informațiile nu trebuiau neapărat să constituie o evaluare cu gradul maxim de încredere. Însă decizia de a-l trimite pe directorul CIA sugerează că Washingtonul a considerat amenințarea suficient de credibilă și de importantă încât să justifice o avertizare transmisă personal.
„Faptul că un director se urca într-un avion și merge acolo îmi sugerează că a fost vorba de o amenințare credibilă și că era important să-i spunem față în față lui Putin: «Nu face asta»”, a declarat Bogan pentru RFE/RL.
Asta nu înseamnă că serviciile de informații americane au ajuns la concluzia că Rusia a decis să atace un stat membru al NATO sau că un atac este iminent. Însă acest lucru sugerează că Washingtonul a identificat un risc potențial suficient de mare încât să comunice direct cu Moscova.
Un avertisment - și o măsură de descurajare
Atenția acordată țărilor baltice, așa cum reiese din rapoarte, este semnificativă. Toate cele trei țări sunt membre ale NATO și foste republici sovietice, având granițe cu Rusia.
Este posibil ca îngrijorarea să nu fie legată de faptul că Moscova se pregătește pentru un război de amploare cu NATO. O acțiune militară mai limitată sau o operațiune hibridă ar putea, în schimb, să testeze dacă alianța ar reacționa în mod colectiv și dacă Moscova ar putea profita de diviziunile dintre membrii acesteia.
Rusia a negat în repetate rânduri că ar avea planuri de a ataca NATO și a calificat astfel de aprecieri drept „absurde”. Dar Moscova a negat, de asemenea, că are intenția de a invada Ucraina înainte de a lansa războiul pe scară largă în februarie 2022.
Pentru Sean Wiswesser, fost șef de stație al CIA care a scris o carte despre tacticile serviciilor secrete ruse, vizita lui Ratcliffe a reprezentat „un semn încurajator” și a demonstrat că Washingtonul este pregătit să riposteze împotriva a ceea ce el a numit „escaladarea nesăbuită a serviciilor secrete ruse”.
El a afirmat însă că o avertizare ar avea o valoare limitată dacă nu ar fi urmată de consecințe, în cazul în care Moscova ar ignora-o.
„Nu se vor opri până când nu îi vom opri noi”, a declarat Wiswesser pentru RFE/RL. „Însă, pentru ca orice avertisment să fie eficient, acesta trebuie să fie însoțit de consecințe pentru Rusia, în cazul în care ea nu ține cont de avertisment și depășește și alte așa-zise linii roșii.”
Evaluarea sa privind problema mai amplă a descurajării a fost fără menajamente: „Până acum, am asistat doar la o escaladare necontrolată din partea Rusiei și la un eșec al descurajării din partea alianței”, a spus el, referindu-se la NATO.
Întrebarea nu este, așadar, doar ce anume a transmis Washingtonul Moscovei, ci dacă Rusia consideră că Statele Unite și aliații săi sunt pregătiți să ia măsuri în cazul în care avertismentul este ignorat.
Opțiunile Rusiei
Bogan a îndemnat la prudență în evaluarea capacității Rusiei de a escalada conflictul pe plan militar. „Rusia vorbește de parcă ar avea mult mai multe opțiuni decât are în realitate”, a spus el.
Rusia dispune de capacități militare substanțiale, însă forțele sale sunt implicate și într-un război în Ucraina care a durat mult mai mult decât anticipase Kremlinul.
Bogan a afirmat că, uneori, observatorii își imaginează că Rusia dispune de o rezervă militară uriașă, nefolosită, care ar putea fi îndreptată brusc împotriva Europei. „Dacă ar avea o astfel de capacitate, ar folosi-o în conflictul din Ucraina”, a spus el.
Asta nu înseamnă că Rusia nu are opțiuni. Bogan a afirmat că intenția din spatele vizitei lui Ratcliffe ar putea implica un efort de a schimba calculele militare legate de NATO. „Se întâmplă ceva”, a spus el. „Schimbarea calculelor, pătrunderea în spațiile NATO printr-o acțiune militară ar putea foarte bine să fie... scopul vizitei.”
În același timp, Bogan a afirmat că nu crede că Moscova dorește neapărat o confruntare directă cu NATO. „Nu cred că sunt pregătiți să facă asta”, a spus el.
Precedentul Burns
Este greu de evitat comparația cu călătoria lui Burns la Moscova, din 2021.
Burns s-a deplasat în Rusia în noiembrie 2021, pe fondul îngrijorării crescânde a administrației Biden cu privire la concentrarea forțelor militare ruse în jurul Ucrainei. El s-a întâlnit cu înalți oficiali ruși, printre care și Serghei Narîșkin, șeful Serviciului de Informații Externe al Rusiei (SVR).
Burns a declarat ulterior că fusese trimis să avertizeze Kremlinul că Washingtonul știa că Rusia se pregătea pentru o invazie și să precizeze consecințele care ar urma. Rusia a invadat Ucraina aproximativ trei luni mai târziu.
Paralela este izbitoare, dar circumstanțele nu sunt identice. În 2021, serviciile de informații americane se confruntau cu o concentrare militară rusă de amploare în jurul Ucrainei și avertizau asupra unei posibile invazii pe scară largă. Circumstanțele care au însoțit deplasarea lui Ratcliffe rămân mai puțin clare și nu există dovezi publice privind o concentrare comparabilă a forțelor ruse în jurul unui stat membru al NATO.
Cu toate acestea, episodul Burns ilustrează limitele avertismentelor serviciilor de informații. Washingtonul poate identifica o amenințare și o poate comunica direct, fără a reuși însă neapărat să convingă Moscova să-și schimbe cursul.
Un canal discret?
Steven Cash, director executiv al organizației Steady State și fost ofițer de informații al CIA și al Departamentului pentru Securitate Internă, a afirmat că apelarea la CIA pentru a comunica cu adversarii poate fi o măsură adecvată atunci când anumite chestiuni sensibile necesită un canal discret, iar diplomația convențională se dovedește insuficientă.
El s-a întrebat însă dacă Ratcliffe transmitea Moscovei un mesaj coerent privind politica SUA.
Cash a menționat ceea ce a numit „aparenta lipsă de coerență a politicii americane” și a pus sub semnul întrebării absența aparentă a secretarului de stat Marco Rubio din activitățile diplomatice cunoscute publicului, legate de această vizită.
„Ce misiune a avut de fapt directorul Ratcliffe la Moscova?”, s-a întrebat Cash.
El a adăugat că preocuparea mai generală este dacă administrația dispune de un proces ordonat, bazat pe informații, pentru elaborarea politicilor sale.
„Nu pare a fi vorba despre guvernul Statelor Unite care se exprimă prin intermediul unei politici naționale bine gândite, ci despre un aspirant la autocrație care trimite un emisar să negocieze cu reprezentantul unui alt autocrat”, a spus Cash.
Un canal discret, susținea Cash, este util doar dacă politica care stă la baza mesajului este coerentă și solidă din punct de vedere strategic.
„Dacă conținutul a fost prost conceput - sau este în contradicție cu ceea ce aliații noștri, diplomații noștri, forțele noastre armate și chiar alte departamente ale propriului nostru guvern înțeleg prin politica americană - atunci caracterul secret și sensibil al canalului de comunicare nu sporesc eficacitatea comunicării”, a afirmat el.
„Pur și simplu transmit și mai multă confuzie”.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te.