M-a sunat deunăzi un ascultător al postului nostru de radio. Şi mi-a povestit următoarele. Vasăzică, îndemnat de promoţia companiei Vitanta, foarte ispititoare prin cîştigurile posibile, dar şi de arşiţa neîndurătoare, ascultătorul nostru a cumpărat mai multe sticle de bere. E plăcut să savurezi o bere rece pe vreme toridă, nu-i aşa? Plăcerea e şi mai mare dacă descoperi sub capacul sticlei un cîştig.
Realitatea cu amănuntul consemnată de Iulian Ciocan
A avut noroc şi ascultătorul nostru, descoperind într-o bună zi un capac care anunţa un cîştig. E adevărat că cîştigul nu era prea impresionant – doar o bere –, dar şi asta era o mică bucurie pentru om. E şi asta ceva – să cîştigi o bere!
Aşadar, animat de mica izbîndă, omul s-a dus la un magazin care comercializa bere. Acolo însă i s-a spus să sune la companie. Ascultătorul nostru a sunat şi un reprezantant al Vitantei l-a felicitat şi i-a propus să vină la întreprindere pentru ca să-şi ia berea cîştigată.
Aici însă a intervenit o mică problemă. Protagonistul nostru locuia în provincie, la o depărtare de 150 de kilometri de capitală, fapt pentru care a rugat compania să i se dea cumva berea la faţa locului. Acest lucru era însă imposibil. Omul trebuia să se deplaseze în Chişinău, dacă voia să obţină berea cîştigată.
Şi ascultătorul nostru a căzut pe gînduri. Merita oare să plece la Chişinău după bere? A reflectat omul şi a decis că nu merită. Păi, numai drumul l-ar fi costat peste 100 de lei.
Şi i s-au strecurat în suflet sentimente amestecate. Pe de o parte, omul cîştigase o bere, pe de altă pare, nu prea putea s-o obţină. Nu-i vorbă, dacă cîştiga vreo 1000 de lei, s-ar fi dus el repejor la Chişinău. Aşa însă...
Iar mie povestea asta mi-a amintit de un alt cvasicîştig. Într-o emisiune televizată matinală, alţi locuitori ai provinciilor îndepărtate cîştigau ba o cărţulie, ba un bilet la teatru. Păi, mai veneau ei după cărţuliile şi biletele alea? E greu de crezut...
