Am primit deunăzi, la birou, o invitaţie din partea Întreprinderii de Stat Poşta Moldovei. Vasăzică, presa era invitată să mediatizeze ceremonia de înmînare a 20 de automobile noi NIVA centrelor de poştă regionale. La eveniment urma ca şefii întreprinderii să le dea directorilor centrelor regionale cheile de la automobile.
Mărturisesc că eu unul nu m-am grăbit să mă duc la această ceremonie. Şi nu pentru că aş avea vreo reticenţă faţă de Poşta Moldovei. Dimpotrivă, e o întreprindere simpatică şi foarte necesară, iar mica supărare pe care mi-au provocat-o de-a lungul anilor coletele cu colţurile tăiate s-a spulberat déjà. Numai că evenimentul cu pricina mi s-a părut cu totul banal, un eveniment care nu ştiu dacă merită un reportaj special.
Iar acum imaginaţi-vă, stimaţi ascultători, că postul nostru de radio ar organiza o ceremonie de înmînare a reportofoanelor şi aparatelor de fotografiat angajaţilor săi. O ceremonie care ar fi mediatizată cu surle şi trîmbiţe. Sau imaginaţi-vă că întreprinderea Salubritate ar chema ziariştii la o ceremonie de înmînare a măturilor şi roabelor lucrătorilor săi. Păi, sînt astea nişte evenimente extraordinare care trebuie arătate tuturor? Mă îndoiesc. Mi se pare că împărţirea uneltelor de muncă lucrătorilor într-o întreprindere e un fapt într-atît de firesc, încît el nu merită băgat în seamă. Şi de ce ar trebui să exacerbăm firescul şi să-l expunem în văzul tuturor? Altceva era dacă, bunăoară, Poşta Moldovei devenea cea mai bună poştă din lume.
Pe de altă parte, evenimentul cu pricina te face să te întrebi: bine, acum centrele regionale au NIVE, dar anterior cum munceau poştaşii fără aceste automobile? Nu era cam complicată meseria lor? Mă întreb, pentru că mi s-a întipărit în memorie omuleanul cu fruntea încreţită, uşor nemuţumit, care ne aducea la birou scrisorile într-o torbă pîntecoasă. Înlocuitoarea lui, o doamnă mai perspicace, îşi duce scrisorile într-un cărucior.
