Nu sînt cetăţean român, dar m-a bucurat faptul că basarabenii cu cetăţenie română au făcut coadă duminică, ore-n şir, pentru a alege preşedintele ţării vecine. Cîteva mii de oameni s-au înghesuit şi au aşteptat răbdători să ajungă la urnele de votare. Faptul acesta trebuie remarcat. De ce?
Pentru că el infirmă o părere răspîndită şi anumea aceea că moldovenii obţin cetăţenia română doar pentru a trece fără probleme frontierele din Europa, că moldovenii cu cetăţenia română sînt nişte profitori lipsiţi de spirit civic. Şi adevărul este că această părere nu e lipsită de temei. Îmi amintesc, bunăoară, de cei, care după 7 aprilie, au dat buzna în Oficiul Poştal din centrul capitalei ca să trimită Consulatului Român cereri de programare pentru depunerea dosarelor. Ţin minte bine cum una din cuceritoarele Oficiului Poştal, o doamnă cu fruntea încreţită de griji, a exclamat cu năduf: “Eu n-am nişi o treabî cu România, nie îni trebuie paşaport românesc!”
Ei bine, am văzut duminică că există aici, la Chişinău, şi cetăţeni români pe bune, care “au treabî” cu ţara care le-a dat paşapoarte. Trec şi aceştia frontierele cu uşurinţă, graţie paşaportului românesc, dar în acelaşi timp se simt obligaţi cel puţin să voteze.
E de dorit, fireşte, ca şi noi, cetăţenii moldoveni, să votăm la alegerile noastre moldoveneşti cu acelaşi elan cu care au votat duminică compatrioţii noştri cu cetăţenie română. Am impresia însă că mai avem o cale lungă de parcurs pînă la elanul lor. Şi nu doar pentru că paşaportul nostru moldovenesc nu ne ajută să trecem lejer frontierele…
Pentru că el infirmă o părere răspîndită şi anumea aceea că moldovenii obţin cetăţenia română doar pentru a trece fără probleme frontierele din Europa, că moldovenii cu cetăţenia română sînt nişte profitori lipsiţi de spirit civic. Şi adevărul este că această părere nu e lipsită de temei. Îmi amintesc, bunăoară, de cei, care după 7 aprilie, au dat buzna în Oficiul Poştal din centrul capitalei ca să trimită Consulatului Român cereri de programare pentru depunerea dosarelor. Ţin minte bine cum una din cuceritoarele Oficiului Poştal, o doamnă cu fruntea încreţită de griji, a exclamat cu năduf: “Eu n-am nişi o treabî cu România, nie îni trebuie paşaport românesc!”
Ei bine, am văzut duminică că există aici, la Chişinău, şi cetăţeni români pe bune, care “au treabî” cu ţara care le-a dat paşapoarte. Trec şi aceştia frontierele cu uşurinţă, graţie paşaportului românesc, dar în acelaşi timp se simt obligaţi cel puţin să voteze.
E de dorit, fireşte, ca şi noi, cetăţenii moldoveni, să votăm la alegerile noastre moldoveneşti cu acelaşi elan cu care au votat duminică compatrioţii noştri cu cetăţenie română. Am impresia însă că mai avem o cale lungă de parcurs pînă la elanul lor. Şi nu doar pentru că paşaportul nostru moldovenesc nu ne ajută să trecem lejer frontierele…
